În Monitorul Oficial 284/ 21.04.2011 a fost publicată OUG nr. 39/2011 pentru modificarea şi completarea Legii parteneriatului public-privat. Guvernul a încercat să alinieze legea PPP la normele europene, introducând proceduri speciale de atribuire a contractelor. Însă

amendamentele tot nu sunt suficiente pentru a crea un cadru legislativ

care să favorizeze dezvoltarea acestor proiecte în România.

Legea parteneriatului public-privat nr. 178/2010 (Legea PPP) a fost vehement criticată atât de autorităţile contractante, cât mai ales de investitorii privaţi interesaţi în dezvoltarea proiectelor de PPP în România. Principalele critici aduse legii se refereau la faptul că nu este clar obiectul de reglementare, mai ales distincţia faţă de procedurile de concesiune de lucrări/servicii şi lipsa transparenţei şi a concurenţei reale în procedura de atribuire a contractelor. Încercând să rezolve aceste probleme, Guvernul produce noi confuzii,

menite să determine reticenţe în abordarea parteneriatelor public-private. Procedura deschisă este de fapt o procedură similară procedurii de licitaţie deschisă din OUG 34/2006, iar procedura de dialog competitiv este, de asemenea, preluată, în mare parte, din OUG 34/2006.

Fără a face totuşi referire la articolele relevante din OUG 34/2006, Guvernul a preferat descrierea în detaliu a celor două proceduri folosind totuşi denumiri diferite („procedura deschisă“ vs „licitaţie deschisă“). Toţi aceşti termeni denumiţi diferit în Legea PPP faţă de OUG 34/2006, precum şi alţii asemenea - partener public (în loc de autoritate

contractantă), anunţ de selecţie (în loc de anunţ de intenţie) nu vor crea decât confuzie în practică, întrucât, deşi procedurile de atribuire a contractelor sunt similare (sau chiar identice), denumirile folosite sunt diferite. Considerăm că nu era nevoie de o astfel de diferenţiere la