Foto: Marin Raica / Jurnalul Naţional Personalitate marcantă a culturii române, acad. Eugen Simion îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. La mulţi ani!
„Cum să trăiesc? Ca şi până acum: citesc, scriu, încerc să-mi conving colaboratorii să dea lucrările la timp, consult ultimele pagini din Dicţionarul General al Literaturii Române (compendiu) pentru a-l trimite la tipar, răspund, între timp, Soniei şi Dianei (care în curând vor împlini 5 ani) la întrebarea: «ce înseamnă cuvântul „absolut” auzit de ele la un desen animat», în fine, răsfoiesc eseul meu despre Creangă (Cruzimile unui moralist jovial) care tocmai a apărut... O mică jucărea critică în care încerc să sugerez un alt Creangă decât acela pe care l-a văzut critica literară (cu totul remarcabilă) de până acum... Cam asta fac, cam aşa îmi ocup timpul.
Cum ar fi arătat destinul meu dacă nu m-aş fi născut român? Nu ştiu şi nici nu mi-am pus niciodată această alternativă. Pe toate le putem alege şi le facem în viaţă, în afară de alegerea părinţilor. Ce pot să vă spun că, în ciuda a ceea ce se spune zilnic, până la greaţă, eu nu mă plâng de condiţia mea de român. Îmi place să fiu român, să aspir să devin (dacă n-am reuşit încă) un român-european. Nu-mi plac multe în societatea românească (chiar foarte multe), dar nu fac eroarea de a confunda România profundă (România spirituală) cu România suprafeţelor (România lui Mitică şi a Coanei Joiţica, a infractorilor, a oratorilor, limbuţilor, şmecherilor, manglitorilor, îmbogăţiţilor neruşinaţi şi îngâmfaţi etc.)
Administraţia, clasa politică, pe reformatorii din Ministerul Educaţiei care prin noua lege vor să desfiinţeze şcolile săteşti care nu au 300 de elevi (atenţie! este cea mai impardonabilă crimă ce se pregăteşte în învăţământul românesc), aş desfiinţa Ministerul Culturii, care tot este inutil etc.
Despre viitorul culturii...
