Laurenţiu Mironescu a spus în faţa instanţei că funcţiile de conducere din Portul Constanţa s-a împărţit între PDL şi UNPR. La aflarea acestei destăinuri, maicile s-au cutremurat, iar elevii seminarelor teologice au amuţit. Aceştia nu şi-au putut închipui că activiştii partidelor vor să ajungă la putere pentru a-şi umple buzunarele de bani. Nici că activiştii lipesc afişe, prepară cafele, cotizează cu bani şi produse, pupă mâini de doamne şi strâng scame de pe costume de domni pentru a-şi umple CV-urile cu funcţii. În inocenţa lor, maicile şi elevii seminarelor teologice au crezut că activiştii vor să ajungă la putere pentru a le mări lor alocaţia de hrană.

Fostul secretar general al Ministerul Administraţiei şi Internelor a recunoscut cu sinceritate în faţa instanţei că-şi dorea conducerea Portului Constanţa. O funcţie pentru care pregătirea şi experienţa profesională, dar şi apartenenţa la grup îl recomandau. La grupul de interese personale. Unul care, în cazul de faţă, este cunoscut de alegători sub numele de PDL. Însă interesul domnului Mironescu s-a lovit de interesele altor persoane aparţinătoare grupului. Această ciocnire violentă s-a soldat cu moartea visului domnului Mironescu. Din cauza vremurilor din PDL, Portul Constanţa a fost închis pentru Laurenţiu Mironescu. În schimb, acestuia i-a fost deschisă uşa secretariatului general al Ministerului Administraţiei şi Internelor. Rămas pe dinafară de-atâta timp, domnul Mironescu n-a aşteptat să fie invitat de două ori. Însă pentru a putea primi funcţia, domnul Mironescu a trebuit să se lepede de PDL. La modul declarativ, evident. Şi a făcut-o, pentru că altfel nu putea primi statutul de funcţionar public, iar apoi funcţia ministerială.

Laurenţiu Mironescu este apolitic aşa cum sunt toţi prefecţii şi subprefecţii din ţară, dar şi toţi şefii mai mari sau mai mici din instituţiile publice. Acolo unde