„Vă doriţi o capitală cu şapte administraţii, controlată de 217 consileri aleşi pe liste de partid?" şi „Vă doriţi ca şi consilierii generali să fie aleşi uninominal, asemenea primarilor de sector?". Acestea sunt întrebările la care ar trebui să răspundă, prin „da" sau „nu", pe 26 iunie, cei aproape 1,79 milioane de bucureşteni cu drept de vot. Dincolo de caracterul democratic al consultării populare, se impun mai multe precizări cu privire la acest demers pentru care s-au alocat circa 2,5 milioane euro.
În primul rând, cele două întrebări, aprobate de consilierii generali, nu par a fi cu mult mai clare decât primul set de şapte întrebări, catalogate de analişti şi reprezentanţii societăţii civile ca fiind „prost formulate" şi „confuze". Mai exact, prima întrebare pleacă de la situaţia actuală a Capitalei: şapte primării, tot atâtea consilii şi 217 consilieri aleşi „la grămadă", adică pe liste (55 de consilieri generali şi 162 de consilieri locali). Bucureştenii ar trebui, prin urmare, să spună dacă vor să fie menţinut actualul sistem sau nu. Dar, dacă răspunsul este „nu", care e alternativa? Câte administraţii şi câţi consilieri? Mai puţini sau mai mulţi decât în prezent?
La a doua întrebare, bucureştenii care se vor prezenta la urne vor răspunde, cel mai probabil, cu „da". Apare însă, atunci, o altă întrebare: cum sunt aleşi acum primarii sau cum ar vrea partidele să fie aleşi în 2012? Nu de alta dar, în Parlament au fost depuse mai multe proiecte de lege, semnate de parlamentari din toate grupurile, prin care se doreşte ca primarii să fie aleşi asemenea preşedinţilor de consilii judeţene. Adică, într-un singur tur de scrutin, indiferent dacă se prezintă la urne sau nu jumătate plus unu din alegători, iar mandatul este câştigat de candidatul cu cele mai multe voturi.
În ce condiţii demersul este valabil
Până la a se vedea cum răspund
