Oricum ai întoarce poveste asta cu DSK, ea ne arată că sub covorul frumos colorat şi mirosind a detergenţi scumpi, se ascunde o hazna cât lumea, zisă liberă şi democratică, de mare.
Că Occidentul nu e numai democraţie, cum ni se spune, ci şi rahat. Că rahatul de la noi are rude mai înstărite la ei.
Fie că DSK-ul chiar a făcut respectivele avansuri amoroase şi poate şi tentativa de cucerire forţată, fie că totul este un scenariu menit să-l scoată din scenă, aflăm în ea pofte care întunecă raţiunea, desfrâul celui care ajunge mai sus decât semenii săi, setea de putere şi orbirea omului prin putere, mândria deşănţată, desconsiderarea celorlalţi şi utilizarea lor ca simple unelte ale poftelor personale, fie ele sexuale, fie de înavuţire, fie politice, promovarea minciunii în locul adevărului, adularea modelului comportamental negativ, inegalitatea dintre omul obişnuit şi cel aflat pe o anumită treaptă de putere, desconsiderarea persoanei…
Dacă e adevărat, atunci aflăm, la scară planetară și la nivelul omului de televizor, că Strauss-Kahn este un gunoi, un barbar, o brută, un mizerabil, un asemenea cu interlopii noştri: seducător de meserie, apelând mai puţin la farmecele personale cât la faimă, bani, putere…
Aflăm că se ştiau multe alte întâmplări cel puţin dubioase.
Aflăm că gura unor femei care-i reclamaseră abuzurile fusese închisă mai brutal sau mai financiar.
Aflăm că, un lider socialist, preocupat de greaua viaţă a proletarilor, cheltuieşte pe noapte cât zece salarii medii de la noi, plus, pe zi, probabil că încă vreo zece. Că un singur costum de-al lui era cât 60 de salarii medii de la noi.
Că … aşa cum se întâmplă şi la noi, socialismul acestor domni lideri socialişti este o MARE MINCIUNĂ care le foloseşte lor pentru binele întregului popor.
Dacă nu e adevărat, dacă toată tărăşenia asta i-a fost aranjată, aflăm că libe