Axa anti-românească slavo-maghiară este mai activă ca oricând. Şi, aşa cum ne-am obişnuit de-a lungul timpului, cei pe care-i considerăm prieteni poartă, din păcate, alt hram. Lupta dirijată de la Moscova pentru deznaţionalizarea conaţionalilor noştri nu se duce doar în Basarabia, ci şi în Serbia şi, mult mai grav, chiar în România.

“Este evident că un guvern responsabil nu se poate implica oricum în atingerea scopurilor politice…acţiunile împotriva românilor din nordul Transilvaniei pot fi executate de patrioţi maghiari fără calităţi oficiale, spijiniţi în secret de guvernul ungar responsabil…(Cei implicaţi) in acţiunile îndreptate împotriva românilor trebuie asiguraţi că vor beneficia de imunitate”. “Transilvania a fost mereu ungurească… limba maghiară şi cultura ungurească sunt predominate acolo”. Sunt două citate care apar în cartea lui Larry Watts, “Fereşte-mă, Doamne, de prieteni. Războiul clandestin al blocului sovietic cu România”. Primul se referă la un plan al guvernului maghiar din 1941. Al doilea este un fragment dintr-o declaraţie făcută de Nikita Hruşciov în 1964. Oricât ar părea de incredibil pentru mulţi aşa-zişi intelectuali şi politicieni de doi bani care conduc, din păcate, astăzi, destinele românilor, aceste declaraţii citate mai sus sunt de o actualitate înfiorătoare. În cazul în care nu vom fi atenţi, din cauza indiferenţei majorităţii românilor, dar, în principal, a incompetenţei crase a exemplarelor care alcătuiesc fauna politică actuală, s-ar putea să ne trezim nu cu două (aşa cum se întamplă acum), ci cu trei state româneşti. În disperarea de a-şi păstra şi creşte averile obţinute prin căpuşarea statului, adică a banilor publici, adunătura cu pretenţii de conducători ai României lasă de izbelişte interesele naţionale, gâdilând sub coadă orice pretins reprezentant al mino