Actrita a crescut mai mult in curtea bunicilor si-si aminteste cat de mult ii era dor de mama.

"In primii ani de viata nu imi aduc aminte decat de bunica mea pentru ca mama a trebuit sa lucreze la oras si pe mine, cum era moda timpului, cred ca e firesc si acum, bunicii m-au crescut. Si acum imi vine sa lacrimez cand imi aduc aminte de o secventa-un copil care plangea la coltul casei. Si atunci mi se pare ca copilaria mea a fost trista, dar sigur am si momente in care mi se pare ca locul acela aproape uitat de lume, langa lacul Razal, este reperul meu de puritate".

Ambitioasa Tora Vasilescu si-a dorit sa ajunga actrita si, din mii de candidati, a intrat la facultatea de Teatru. A absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica "I.L. Caragiale" Bucuresti în 1976, clasa prof. Eugenia Popovici, si in anul intai a trecut printr-o adevarata trauma : un avort, ilegal, in acele vremuri.

"Atunci era interzis avortul, chiuretajul, puteau sa te prinda. A fost ceva ingrozitor, m-am dus undeva in apropierea Tulcei, intr-o localitate pentru ca era doctor acolo tatal unei colege. Eu am zis ca daca plang o sa ma ajute dar m-a refuzat. I s-a facut mila moasei de mine care a scos trusa din spital si m-a "facut" la ea acasa, dar pe viu. Asta se intampla noaptea si eu fredonam ca sa nu ma auda nimeni o melodie care era melodia mea si a fostului meu iubit. A doua zi, la 5, in tren si cu hemoragie m-am gandit ca l-am avut pe Dumnezeu langa mine", martusiste, emotionata, actrita.

Actrita a crescut mai mult in curtea bunicilor si-si aminteste cat de mult ii era dor de mama.

"In primii ani de viata nu imi aduc aminte decat de bunica mea pentru ca mama a trebuit sa lucreze la oras si pe mine, cum era moda timpului, cred ca e firesc si acum, bunicii m-au crescut. Si acum imi vine sa lacrimez cand imi aduc aminte de o secventa-un copil care plangea la