Niste vorbe spuse de Ioan Rus pe cand conducea ministerul de Interne mi s-au lipit de creier foarte adanc. Imi vin in minte de cate ori nu imi arde de bancuri cu politisti. M-au socat, ca de altfel pe foarte multi romani carora nu le mai spusese nimeni verde in fata ca o societate are gradul de siguranta pe care il poate cumpara.
Nimic mai simplu, dar foarte complicat. Nu luam credite daca nu putem achita ratele, nu facem transplant de maduva daca nu avem 100.000 de euro, nu mancam piept de pui daca ne permitem doar gaturi.
Se pune insa intrebarea pana unde poate ajunge o societate care sta sub semnul cinicului enunt, pana cat de jos poate cobori finantarea sigurantei cetateanului? La asta nu au meditat cei care vor sa scoata afara din schema MAI 16.000 de posturi. Si nu este vorba despre functii aflate pe hartie, bugetate, dar neocupate, de vreme ce sefii de la Interne, in frunte cu ministrul, vorbesc despre faptul ca in Romania exista mai multi politisti la suta de mii de locuitori decat media europeana.
La noi 300, sa zicem, la nemti 200. Cifrele sunt reci, ca ochiul mortului, nu spun nimic. Statistica e neroada si de aceasta data, asa cum s-a intamplat cu cresterea varstei de pensionare. Era comparata lelita Saveta cu fraulain Hilde, fara sa se tina cont de speranta de viata.
N-a venit nimeni de la Guvern sa ne spuna ca in urma trimiterii politistilor sa-si deschida firme de detectivi se vor amplasa un milion de camere de supraveghere din alea care se rotesc, cu zoom gigantic, pentru ca prezenta agentului in trafic sa nu mai fie necesara. Si nici ca posturile de politie comunale vor avea benzina si piese de schimb, ca sa poata acoperi cinci sate, plus o masina de teren apta sa se cocoate pe varful muntelui.
Nu am vazut niciun studiu de impact, niciun plan de reorganizare, singura poveste pe care o inghit
