Scriu pe un computer de imprumut, la Primaria din Roma, unde am venit impreuna cu Cornel Diaconu si Lavinia Sandru sa stabilim cum se va desfasura Festivalul Callatis 2011 (8-15 august), plecat in exil, din Mangalia in Italia. Vestea a Fanus Neagu a murit azi-noapte am primit-o prin SMS de la Marius Tuca, cu care am vorbit imediat la telefon. I-am promis ca, desi sunt in mers, departe de tara, o sa ma adun sa scriu cateva cuvinte si o sa caut cateva pagini din jurnalul pe care i l-am tinut lui Adrian Paunescu in adolescenta mea. Asa imi spunea si tata atunci : noteaza tot, nu lasa niciun gand sa se risipeasca fiindca nu te mai intalnesti niciodata cu momentul.
Fanus Neagu este primul om despre care am avut impresia, la propriu, ca este mai mare decat tata. Eram copil, era prin 1979 si plecasem de acasa cu tata la un meci al Rapidului. Din drum, de undeva, de prin cartierul Domenii, i-am luat pe Fanus Neagu si pe Cornel Dinu, care ne asteptau pe trotuar. Cand au urcat in masina, am avut senzatia de imensitate, de avalansa de uriasi care se inghesuie intr-o masina mica. Putin mai tarziu, am inteles si imensitatea frazei lui Fanus Neagu, nu numai maretia fiintei lui fizice. Tata il iubea si il admira atat de mult, incat era unul dintre cei pe care ii cita cu drag, cu fiecare prilej, mai ales cand se supara pe cate un troglodit pe care il trimitea « Vorba lui Fanus : la munca, la batut tarusi cu curul ! ». A.P. si Fanus s-au imprietenit la mijlocul anilor 60 in Restaurantul Casei Scriitorilor, imediat dupa ce au avut un conflict. Tata, foarte tanar scriitor, s-a asezat la o masa goala si n-a ascultat de sefa de local, care i-a spus sa nu stea acolo, ca e locul domnului Fanus, scriitor deja consacrat, care va face scandal cand va veni si isi va gasi scaunul ocupat. Fanus a venit si nu a asteptat prea mult pana l-a injurat pe A.P. : « Cine esti tu, ma, oltene, s
