Majoritatea statelor din regiune şi-au listat şi pe bursă operatorii naţionali de telecom, chiar dacă au cedat pachetele majoritare de acţiuni unor investitori strategici, asigurând astfel diversificarea ofertei de acţiuni pentru investitori. Companiile telecom listate sunt printre "vedetele" pieţelor din Ungaria, Croaţia, Slovenia sau Cehia, având ponderi semnificative atât în capitalizare, cât şi în valoarea tranzacţiilor derulate pe aceste pieţe.
În Polonia, listarea principalului operator de telecom, în 1998, a fost pentru mult timp cea mai mare ofertă publică iniţială (IPO) derulată de statul polonez. Şi pe pieţele mari din Europa de Vest operatorii de telecom sunt printe companiile esenţiale. De exemplu, Telefonica este principala companie de pe bursa spaniolă, asigurând un sfert din lichiditatea pieţei.
Principalul argument pentru listarea Romtelecom pe bursa de la Bucureşti este că investitorii au nevoie de cât mai multe sectoare economice în care să poată investi, pentru a-şi asigura o diversificare cât mai mare a portofoliilor şi pentru a fi mai feriţi astfel de riscuri. Acţiunile din telecom sunt considerate în mod tradiţional defensive, adică sunt mai rezistente în perioade de scădere a burselor, fiind astfel foarte utile pentru fondurile de pensii sau fondurile de investiţii. În prezent, fondurile de pensii locale sunt nevoite să caute pe pieţele externe soluţii de diversificare a portofoliilor.
"Ar fi bine, dacă ne gândim strict din perspectiva pieţei, ca statul să listeze Romtelecom, aceasta ar aduce un plus de lichiditate şi diversitate pe piaţă.
Statul are însă şi alte opţiuni pentru a sprijini dezvoltarea pieţei, care se pot realiza mult mai uşor şi au implicaţii strategice mult mai semnificative. După părerea mea este mult mai important ca statul să listeze pachete minoritare de acţiuni la companiile din sectoare strategice
