Stefano Verdura e un norocos. La 31 de ani se poate considera un chef de cuisine cu reputaţie în lumea creatorilor de meniuri. Pe lângă talentul său culinar înnăscut, care l-a recomandat pentru bucătăriile unor restaurante din sudul Siciliei, Stefano e un inspirat pedagog. L-am putut urmări, la Bucureşti şi la Niscemi, înconjurat de elevii săi de la Colegiul ECAP, de Artă Culinară, mereu în căutarea unui element care să dea unicitate reţetelor sale, cele mai multe inspirate din tradiţia locală.
Şi ce poate fi mai semnificativ, pentru zona Niscemi-Caltanisetta, decât anghinarea? Anghinarea, o plantă inepuizabilă, surprinzătoare şi de mare viitor în gastronomie. În zilele Festivalului Anghinarei Violete din Niscemi, Stefano Verdura a deschis o bucătărie în aer liber chiar în piaţa catedralei din oraşul sicilian în care s-a născut. La sfârşitul zilei încărcate de emoţii pozitive am putut vedea, la această lecţie culinară deschisă în prelungirea festivalului străzii, sute de farfurii cu mâncare circulând ca pe bandă rulantă, zeci de tineri bucătari alergând veseli între cuptor şi spaţiul de servire, mii de ochi savurând anghinarea sub toate ipostazele sale culinare: coaptă pur şi simplu pe jar, fiartă, cu legume, tocană, în dulceaţă sau în îngheţată.
Aceeaşi prestaţie strălucită a "şcolii Verdura" am descoperit-o la Bucureşti, unde Stefano a lucrat, o vreme, la restaurante de prestigiu, de unde i se trage şi cunoaşterea limbii române despre care spune că seamănă izbitor de mult cu dialectul sicilian. Din meniurile sale pe bază de anghinare am gustat, la o cină prietenească la care n-au lipsit mulţi oameni frumoşi din Niscemi şi Caltanisetta, o caponata di carciofi, pomodori secchi ripieni con carciofi in vino rosso şi o porţie de canoli siciliani. Mai înainte însă signor Verdura a tăiat în două un mugure de anghinare şi mi-a arătat miezul cu gus
