Considerat un expert in gnosticism şi magie renascentista, profesor de istoria religiilor la Universitatea din Chicago, prieten si discipol al lui Mircea Eliade, Ioan Petru Culianu a fost unul dintre marii ganditori romani ai secolului trecut. Pornind de la Mitul gangsterului si avand ca exemplu Arborele lui Porfir, Culianu a creat Arborele Gnozelor si si-a trait viata cu obsesia de a gasi o cheie universala. A avut indrazneala de a ridiculiza Teoria Arhetipurilor a lui Carl Gustav Jung si a starnit astfel antipatia colegilor.
Vezi ce au povestit Horia-Roman Patapievici si filosoful Andrei Cornea in cadrul dezbaterii "Eros, magie si asasinarea profesorului Culianu. Dupa 20 de ani". Evenimentul a avut loc saptamana aceasta, la Institutul Cultural Roman.
Legatura profunda dintre Eliade si Culianu: impartasirea utopiei cognitive
Horia-Roman Patapievici (scriitor, filosof si eseist): "Inca de pe bancile scolii, Ioan Petru Culianu a fost fascinat de o anumita personalitate culturala: Mircea Eliade. Ceea ce il fascina pe Ioan Petru Culianu la Mircea Eliade era un lucru care il fascinase pe Mircea Eliade la Giovanni Papini: un anumit mod de a intrebuinta cultura.
Acest mod este ilustrat, cu deplina constiinta de sine, intr-un articol din 1937, publicat in revista Fundatia Literara de catre Mircea Eliade. Titlul articolului este "Folclorul ca instrument de cunoastere" si, in esenta, spune urmatorul lucru: toate faptele culturale, inclusiv cele care au devenit relicte culturale (cum este cazul foclorului), depoziteaza in ele un instrumentar cognitiv care poate fi folosit nu numai pentru a cunoaste, ci si pentru a te transforma interior.
Cei doi au nutrit o utopie cognitiva: aceea ca prin cunoasterea culturilor se poate degaja un instrument prin care cel care cunoaste se transforma interior (in acest mod, el dobandind un instrument
