Pe dealurile de lângă Sarajevo, la începutul celor trei ani de atacuri asupra capitalei bosniace, în 1992, comandantul sârbilor bosniaci a fost auzit spunându-le oamenilor săi că vrea ca locuitorii oraşului să fie arşi, potrivit publicaţiei The Economist.
Se autointitula "Dumnezeu" şi ţinea capre, pe care le boteza cu numele liderilor occidentali pe care îi dispreţuia. Se spune că cruzimea lui era legendară, notează ziarul The Independent.
Ratko Mladic, în vârstă de 69 de ani, fostul comandant al armatei Republicii Sârbe (Voiska Republike Srpske, VRS) a fost condamnat de Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie pentru genocid, în 1995, din cauză că a organizat omorârea a 8.000 de bosniaci musulmani, după ce Srebreniţa a fost cucerită, în iulie 1995. În 2001, generalul Radoslav Krstic, subordonatul lui Mladic, a fost condamnat pentru rolul pe care l-a jucat în genocidul de la Srebreniţa.
După ce a fost condamnat, Mladic a dispărut. Până la un punct. Era deseori văzut la meciuri de fotbal şi se ştia unde locuieşte în Belgrad. După căderea lui Slobodan Milosevici, în 2000, nu a mai fost văzut, însă se presupunea că era în continuare protejat de serviciciile de securitate şi de armată.
În 2008, noul guvern al partidului condus de preşedintele Serbiei, Boris Tadici, l-a arestat pe Radovan Karadzic, preşedintele pe timp de război al sârbilor bosniaci. Părea să nu mai existe nici un obstacol pentru a-l aresta pe Mladic, însă autorităţile nu-i mai dădeau de urmă.
Incapacitatea Serbiei de a-l aresta pe fostul comandant a împiedicat integrarea Serbiei în Uniunea Europeană. Olanda, mai ales, ale cărei trupe au fost în Srebreniţa în 1995, a insistat ca Serbia să fie primită în UE numai după ce îl prinde pe Mladic, notează The Economist.
Crimele de război sunt încă un subiect sensibil în Iugoslavia. Recenta condamnare a doi general