De cînd am anunţat expoziţia "Despre Elena, în general" a pictoriţei Marilena Murariu, la două zile de la vernisaj, am ştiut că acest subiect se va regăsi în zone de mare intensitate a dezbaterii, oricum aglomerate de subiecte politice. De fapt, aceasta este esenţa interesului respectivei expoziţii, cu o încărcătură estetică şi artistică medie, care nu i-ar fi permis o notorietate precum cea realizată. Ca de obicei, inerţia mare a reacţiei la subiecte de artă plastică, rar tratate de media de ştiri, a făcut ca vîrful interesului mediatic să pice în afara perioadei expoziţiei, adică după demontarea ei. Mulţi vorbesc din auzite, fără să cunoască simeza, şi asta sporeşte legenda, dar o şi îndepărtează de realitate. Iar suprafaţa de contact este redusă, limitată la o singură lucrare, cea în care o dansatoare cu chipul Elenei Udrea îşi expune ginecologic zona inghinală, alături de personajul central, Elena Ceauşescu, şi, venită din bezna istoriei, Lupeasca. În spate, ferită compoziţional de o astfel de expunere, este europarlamentariţa Elena Băsescu. Dar mai sînt şi alte picturi demne de un interes cu tîlc în expoziţia pomenită, de fapt toate au această calitate. Poate chiar prea profund în tîlcuire. Cine îşi mai aminteşte acum sau l-ar recunoaşte pe procurorul Dan Voinea sau pe împărţitorul de dreptate constituţională Ion Predescu, perfect conservat la o vîrstă înaintată, alături de Rodica Stănoiu, ministră a Justiţiei, ce apar într-o imagine dedicată slujitorilor doamnei legate la ochi şi adormită cu balanţa în mînă? Desigur, alături de leit-motiv, Elena Ceauşescu.

Concepţia expunerilor din "Despre Elena, în general", trecuta expoziţie a Marilenei Murariu, este amplă, profundă şi de termen lung, atipică pentru imaginea creată sieşi de autoare, astfel că nimeni nu ne va blama de vom aprecia că această gîndire excede spaţiul intim al creatoarei semnatare. Aici sînt