Adrian Georgescu, editorialist la „Adevărul" şi la „Gazeta sporturilor", lansează sâmbătă, la „Bookfest", prima sa carte - „Câteva sfârşituri de lume", publicată de Editura Humanitas, în colecţia „Râsul lumii".
În primul să interviu ca scriitor, Adrian Georgescu se luptă, fără succes, să scape de titulatura de scriitor. Vom afla, totodată, cum şi de ce pune totul pe un singur timp - prezentul.
După toate datele pe care le deţinem, Adrian Georgescu este singurul autor care îşi ameninţă explicit, prin diverse medii (virtuale, totuşi) de comunicare, cititorii cu moartea. „Veţi muri cu toţi de râs", le spune, românilor, Adrian Georgescu.
„Nu sunt scriitor, nu-mi mai spune scriitor! Sunt doar un om care scrie", se revoltă Adrian, şi îl las să se revolte, dar tot scriitor îi voi spune. E dreptul meu inalienabil, de vechi cititor de Georgescu, dacă nu de semnatar al acestui articol. E important să aflaţi că, deşi debutează cu sfârşitul lumii, el stăpâneşte, chiar dacă la perfecţie, un singur timp - prezentul.
La Adrian Georgescu, viaţa a fost şi poate va mai fi, dar nu prea contează. Contează că este acum, contează această după-amiază în care Bucureştiul are mare nevoie de un fulgarin, şi nu îl are, contează această ploaie nesfârşită, contează jazz-ul care mângâie cocoaşa măsuţelor pe care Adrian a făcut desenat ca un copil - flori, miriapozi şi chiar zmei, în joacă. Căci, el, Georgescu, trăieşte continuu o copilărie, adică un joc.
Aici, într-o sufragerie cu vedere la viaţă, dar şi mai mult, şi mai frumos, la imaginaţie, literatura este tratată, cum se cuvine, ca bunul cel mai de preţ. Cărţile îmbrăţişează pereţii, au cucerit, demult, biroul, copleşesc noptiera. Şi, nu vă ascund că Adrian Georgescu a scris prima lui carte ca pe o declaraţie de dragoste pentru toţi cei care i-au dat, cândva totul. „Câteva sfârşituri de lume" este o reverenţă pentru C
