Filmul poate fi cu uşurinţă inclus la categoria clasice, vorba celor de la Cannes, unde Jack Nicholson, de altfel, îngrozea cu rânjetul său din afişul prezent pentru omagiul Kubrick, în cel mai credibil-înspăimântător al tuturor timpurilor: „Shining".

Varianta de faţă a „Poştaşului..." e un remake după cea din 1946, cu Lana Turner şi George Garfield, în regia lui Tey Garnett, ecranizare a unui roman al lui James M.Cain, care fireşte că la acest nume predestinat nici că putea imagina ceva care să nu includă şi un omor.

Povestea se petrece pe la sfârşitul anilor '30, în plină criză economică (pentru că istoria se repetă, dar, în general, nu ne impresionează, cu adevărat, decât cea care ne afectează direct).

Frank este un vagabond care are o aventură cu Cora, nevasta trecătorului său patron, care ţine o benzinărie şi o cârciumioară. Nick, soţul grec şi mustăcios, care va fi foarte curând încornorat, nici nu bănuieşte ce primejdie de moarte îl paşte. Doar că mâna destinului e lungă şi răzbunarea divină există, încearcă să ne spună această serie de întâmplări, pe alocuri foarte sexy, de o senzualitate de neimaginat. De remarcat şi prezenţa Anjelicăi Huston în rolul lui Madge, fiica marelui regizor, John Huston, dar şi iubita, în anii '80, a lui... Jack Nicholson.

Filmul poate fi cu uşurinţă inclus la categoria clasice, vorba celor de la Cannes, unde Jack Nicholson, de altfel, îngrozea cu rânjetul său din afişul prezent pentru omagiul Kubrick, în cel mai credibil-înspăimântător al tuturor timpurilor: „Shining".

Varianta de faţă a „Poştaşului..." e un remake după cea din 1946, cu Lana Turner şi George Garfield, în regia lui Tey Garnett, ecranizare a unui roman al lui James M.Cain, care fireşte că la acest nume predestinat nici că putea imagina ceva care să nu includă şi un omor.

Povestea se petrece pe la sfâr