Romanul lui Manuel Rivas, Creionul tâmplarului este o tristă şi impresionantă frescă a unei tumultuoase perioade din istoria Galiciei - momentele ce au urmat preluării puterii de către Franco. Protagonişti sunt Daniel Da Barca, un doctor cu puternice convingeri de stânga şi iubita lui, Marisa Mallo. După instaurarea dictaturii lui Franco, Da Barca este acuzat pentru opţiunile sale politice şi ajunge la închisoare. Aici doctorul, pe lângă calităţile sale medicale, dovedeşte şi un extraordinar fler organizatoric, impunându-se drept lider al deţinuţilor şi dezvoltând o adevărată comunitate între zidurile închisorii. Lumea puşcăriaşilor, bolnavi, neputincioşi, frustraţi, pare însă de cele mai multe ori superioară din punct de vedere moral celei din afară - un univers crud, violent, marcat de excese şi abuzuri. În tot acest timp Marisa Mallo încearcă din răsputeri să îşi salveze iubitul, iar la un moment dat, disperată din pricina faptului că eforturile nu îi sunt încununate de succes, e pe punctul de a se sinucide. Romanul împleteşte subtil istoriile mărunte ale personajelor (dragostea neconsumată, pasiunea protagoniştilor pentru pictură) cu istoria mare, folosind nenumărate descrieri poetice şi o naraţiune complexă, structurată pe mai multe niveluri. Rezultatul este un mozaic nostalgic, nespus de trist, din care răzbat atât strigătele disperate ale protagoniştilor nevoiţi să vieţuiască departe unul de altul, cât şi cele ale unui întreg popor ale cărui libertăţi ajung să fie grav îngrădite.

E sus, în galerie, ascultă mierlele.

Ziaristul Carlos Sousa îi mulţumi atunci când ea, cu un zâmbet, îl invită să intre. Da, mulţumesc, se gândi în timp ce urca scările; în uşa fiecărei case ar trebui să existe doi ochi precum aceştia.

Stând pe un scaun de răchită, lângă o masă rotundă, cu o mână odihnindu-se pe cartea deschisă ca şi cum ar fi