Constantin Cojocaru si Dan Diaconescu, cei care se aflau candva sub aceeasi flamura a unei cauze politico-economice, se afla astazi pe pozitii, cel putin deocamdata, ireconciliabile.
Novatoarea ipoteza conform careia cetateanul roman ar putea intra in posesia sumei de 20.000 de euro, prin intermediul legii Cojocaru, a atras sperante, controverse, litigii. Atat de acute, incat fostul parteneriat s-a sfarsit, lasand loc unui camp de lupta desfasurat in salile pasilor pierduti ale instantelor bucurestene.
Un succint dialog cu domnul Cojocaru a subliniat cateva puncte de vedere ale economistului privitoare la subiecte de actualitate si nu doar atat.
Constantin Cojocaru este absolvent al Academiei de Stiinte Economice si doctor in economie al Universitatii din Galati. A ocupat, de-a lungul vietii, diferite functii de conducere in domeniu, dar si in jurnalism sau la catedra universitara. In 1990, publica in ziarul "Adevarul" un studiu de reforma economica, ce avea sa devina actul constitutiv a ceea ce mai tarziu capata numele de "Varianta Cojocaru".
Aceasta teza propune, printre altele, ca Guvernul Romaniei sa efectueze o emisiune de obligatiuni prin care se angajeaza sa restituie cetatenilor capitalul trecut in patrimoniul statului, sub forma societatilor comerciale si a regiilor autonome, prin intermediul Legii 15/1990.
Principalele prevederi ale legii Cojocaru stipuleaza ca valoarea nominala a unei obligatiuni sa fie de 1.000 de euro. Fiecare cetatean major este indreptatit sa primesca 20 de astfel de titluri de valori, insumand 20.000 euro. Termenul limita de rascumparare este de 10 ani de la data emiterii lor. Obligatiunile nu pot fi rascumparate, insa au drepturi de mostenire. Dobanda este de 0,5% pe an.
Rascumpararea obligatiunilor si plata dobanzilor aferente se fac printr-un Fond National pent
