Cât tupeu îţi trebuie ca să-l contrazici pe omul care prin consens este considerat cea mai strălucită inteligenţă contemporană? Bine, sigur, prin consens nu înseamnă de fapt absolut nimic, căci în mod sigur 90% dintre pământeni n-au auzit despre el, c-aşa-i lumea, imperfectă şi neinformată. "Prin consens" înseamnă, de fapt, cam aşa: cineva - de regulă un ziarist "cu verb" - i-a ataşat la un moment dat o anumită calitate şi nimeni nu s-a apucat să-l contrazică, pentru că ar fi trebuit să propună alt nume, şi de unde atâtea străluciri? Oricum, "cel mai... din lume" presupune, nu-i aşa?, o comparaţie directă cu peste şase miliarde de contracandidaţi, implicit buna cunoaştere a acestora. În fapt, "cel mai" înseamnă "cel mai din câţi ştim noi".
Am divagat, iertare. Dar am divagat pentru că sunt tulburat. Omul pe care trebuie să-l contrazic nu este numai ce spuneam mai sus, dar şi o personalitate pe care o admir sincer, şi nu de azi - de ieri. Numai că acum a comis-o:
"Creierul este un computer care încetează să funcţioneze când componentele sale se strică. Pentru computere stricate nu există nici rai, şi nici viaţă dupa moarte", a declarat StephenHawking (foto 2)într-un interviu pentru The Guardian, susţinând că aceste concepte sunt doar menite să aducă alinare celor care se tem de moarte. Doar un pas până la "religia - opiumul popoarelor".
Rezistând tentaţiei de a întreba, precum Moromete: "Pe ce te bazezi?", sau, şi mai bine: "De unde ştii?", mi-aş permite să comentez rămânând strict în domeniul IT: ok, componentele se strică şi calculatorul moare. Dar softul? Nu cumva softul îi supravieţuieşte? Dar Internetul şi reţeaua locală din care făcea parte? Computerul poate fi asociat corpului uman, dar nu sufletului, domnule Hawking.
Ca să nu zică oarecine că s-a luat de Dumnezeu (recunoscut şi venerat, în treacăt fie spus, de covârşitoarea majoritate
