Actorul-fetiş al noului val de cineaşti Vlad Ivanov a explicat la Interviurile RL cum se simte în postura de freelancer şi la ce mai lucrează.

Unul dintre cazurile de excepţie, cu succes imens atât în film, cât şi-n teatru, Vlad Ivanov are proiecte peste proiecte. Şi pentru că este extrem de pretenţios cu rolurile pe care le joacă, şi-a dat demisia de la Teatrul Naţional din Bucureşti preferând statutul de freelancer.

„Mi-am dat seama că trebuie să fac pasul ăsta, chiar dacă eu pornisem în viaţă cu mentalitatea părinţilor noştri: că trebuie să ai carte de muncă, continuitate, să fii sigur că ai la bătrâneţe o pensie...Între timp m-am lecuit de toate astea, mai ales în urma măsurilor luate de guvernanţii noştri.

Ştiu acum că nu trebuie să mă bazez pe pensia lor. În plus, am ratat o mulţime de oportunităţi, festivaluri de film, roluri, din pricină că eram angajat într-un sistem bugetar. Şi-atunci m-am gândit: Ce e mai important pentru mine, să mă dezvolt liber, fără să fiu constrâns de nimic, sau să stau ca un om de rând la coadă la cantina populară şi să aştept să-mi vină pensia? Aşa că m-am hotărât să plec."

„Societari ai TNB nu suntem mulţi. Suntem toţi."

Glumind, Ivanov recunoaşte că a renunţat asfel la statutul de societar al Teatrului Naţional, statut care nu costă de fapt în nimic, nici în avantaje materiale, nici în accederea într-o elită a breslei. „Pe vremea când era director Dinu Săraru am fost majoritatea făcuţi societari. Ba chiar Dumnezeu să-l ierte Gheorghe Dinică spunea: „Societari nu suntem mulţi. Suntem toţi."

E doar o diplomă, un titlu să-i zicem onorific. La Comedia Franceză, titlul de societar se traduce în nişte tantieme pe care le primeşti la sfârşitul anului. E altă poveste."

Actorul devenit faimos pentru rolul ticălosului domn Bebe din „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile" recunoaşte că a făcut pasul s