Era seară când am ajuns într-un orăşel aproape de coastă, zicea el. Am intrat într-o casă întunecată, nu-mi dădeam seama cât de mare, părea să nu locuiască nimeni acolo, soră-sa era plecată, mi-a spus el. Ne-am spălat şi am mâncat de îndată, eram rupţi de foame. P-ormă mi-a arătat unde-o să dorm eu. Mă pregăteam să-mi scot rochia, am văzut că nu ieşise din cameră, a început să mă mângâie şi să mă sărute, nu-mi venea să-l resping după tot ce făcuse, m-am trezit goală şi cu el deasupra mea şi chiar nu mai aveam cum să mă mai împotrivesc. I-am spus că sunt fecioară şi-a zis foarte bine. M-a durut, dar nu atât de tare pe cât auzisem, mă mângâia tot timpul, a mai intrat în mine de două ori în noaptea aia. Mi-am zis că tot trebuia s-o fac într-o zi, mai bine cu unul care nu mi-era străin şi să-mi placă. Îmi plăcuse.

Când m-am trezit, nu mai era lângă mine. Am început să-l caut. Am descoperit că era o casă mai mare decât îmi închipuisem, gen vagon, după cele două camere şi baia, pe care le ştiam din seara dinainte, mai era una foarte mare, ca un salon şi încă altele mai mici în care şedea câte-o fată. Dar atunci n-am apucat să văd decât salonul, în care-şi dădea în cărţi o roşcată cu ţâţe foarte mari care nu s-a mirat că mă vede.

"Tu trebuie să fi Lila", mi-a zis ea.

M-am bucurat că aud româneşte şi-am zis: "Tu trebuie să fi Paula, sora lui Aurel." Dar nu mi-a răspuns, de parcă nu m-auzise.

"Nu eşti la bătrânii pe care-i îngrijeşti?", am întrebat-o.

"Ce bătrâni? Asta ţi-a spus frate-miu?"

Râdea şi-şi dădea mai departe în cărţi. Nu ştiam ce să fac.

"Odihneşte-te", mi-a zis. "O să ai treabă din seara asta."

"Ce treabă?"

Nu mi-a răspuns, s-a uitat doar lung la mine, de parcă aş fi fost proastă. Chiar eram o proastă.

Nu ştiu cum a trecut ziua. Aş fi vrut să ies să văd oraşul, dar mă temeam s-o fac singură şi nu i-am mai văz