Din biroul său luxos, întemeietorul grupului Selina rememorează astfel câteva crâmpeie din copilărie şi tinereţe: "de Paşti, în clasa a-II-a eram în opinci" ,"de la 8 ani, vreme de 6 ani am fost slugă pe timpul vacanţei de vară", "am fost 7 fraţi la părinţi", "mi-am confecţionat singur patine pe opinci", "de la 17 ani n-am mai cerut bani de acasă".
Pentru ca moţul sărac-lipit să ajungă patronul unor firme cu peste 1.000 de angajaţi a fost nevoie de zeci de ani de luptă. Iar azi duce bătălii numai cu "grei" din administraţie, politică şi economie. Cel mai cunoscut duşman, se ştie, este Radu Ţîrle, preşedintele Consiliului Judeţean, pe care l-a catalogat "paranoic" şi "pericol public pentru Bihor".
Cu cât eşti mai sus, vor să te vadă prăbuşit
- Ce sunteţi la bază: şofer de basculantă, şofer de autobuz, şantierist?
- Strungar. Am făcut şcoala profesională la Sibiu. Dirigintele meu a văzut că sunt îndemânatic şi m-a îndreptat spre o meserie tehnică. Dar în 1977 am venit în Oradea, unde am lucrat ca şofer. Visul meu era să devin sculptor. Un celebru sculptor orădean, Niki Kruch, mi-a apreciat câteva lucrări şi m-a încurajat să fac şcoală. Dar când am văzut că şi el lasă dalta ca să se facă taximetrist am renunţat la visele artistice.
- Cum aţi făcut primul milion de euro?
- După revoluţie am fost taximetrist şi apoi şofer pe un autocar care făcea drumuri de Turcia. Eram angajatul lui Vasile Petruţ, actualul consilier local. Lucram ca şofer, dar făceam şi comerţ, ca toţi cei care făceau ruta asta. În 24 decembrie 1991 am înfiinţat firma Selina cu gândul să fac o brutărie. Nu credeam că o să ajung vreodată să conduc mai mult de doi oameni. Habar n-aveam ce înseamnă să fii om de afaceri. În construcţii am debutat cu reparaţii la Arovit Valea lui Mihai. Cum n-au avut bani, m-au încălţat cu 20 de maşini de conserve pe care a trebuit să le vân
