De la o vreme încoace, genialitatea românească a irupt din nou şi loveşte nemilos. Ţîşneşte din fiecare colţ de ziar. Pe lîngă marile talente muzicale care cuceresc Spania, Norvegia – ce mai, Europa e la picioarele noastre –, pe lîngă pasele de gol geniale cu care ne-am obişnuit de mult, aflăm din presă despre o „Marie Curie de România“ (România liberă, octombrie 2010), despre un senzor care detectează cancerul în cîteva minute – şase, ca să fim foarte exacţi („Invenţia unei românce salvează lumea“, Eva.ro; „România, prima ţară care va detecta cancerul în 6 minute“, Adevărul, aprilie 2011) –, să moară de necaz toţi doctorii din lume; aflăm despre „performanţe de Premiul Nobel în laboratoarele Universităţii Dunărea de Jos“, descoperiri care au pus bazele nanotehnologiei şi pe care doar oculta antiromânească le-a privat de binemeritatul Nobel pe care şi l-au însuşit pe nedrept, ruşinică!, fizicienii Fert şi Grunberg, în 2007 (România liberă, mai 2011); despre dializa fără aparat (Jurnalul naţional, Hotnews, mai 2011), o megainvenţie (premiată la Geneva, vezi bine, ca şi „body-ul pentru copii“ al Andreei Marin, ce te pui?), care, dacă ar fi pusă în practică, ehei!, ar reduce de zece ori costurile şi ar deranja mafiile din medicina mondială şi de-aia...

Toată explozia asta de genialitate vînjoasă e validată de OSIM (brevetele nu sînt niciodată înregistrate în SUA sau în Japonia) şi, anual, de salonul de inventică de la Geneva, un fel de şuşă cu ştaif. Mostrele astea de genialitate sînt, mai nou, popularizate şi în Parlamentul European – locul cel mai nimerit, fireşte, pentru o validare ştiinţifică. În sfîrşit, au găsit şi reprezentanţii noştri la PE cum să servească patria. Uneori, şi acesta e lucrul cel mai dezamăgitor, geniile sînt premiate şi de Ministerul Educaţiei, prin ANCS. Că ziariştii sînt stupizi, nepricepuţi şi cu cît nu înţeleg despre ce s