Romanul Drumul spre Ierusalim de Geneviève Duboscq, apărut în traducerea Malei Bărbulescu, este lansat cu ocazia Bookfestului 2011 de către Editura Spandugino, în colecţia „Cărţi din buzunarul dinspre inimă“. Acest roman se poate citi şi descifra mai întîi cu ochii literatului atent la formele epice, la evoluţia a ceea ce autorii de reportaje numesc capacitatea evenimentului de a deveni fapt literar. Din acest punct de vedere, el se înscrie cu pregnanţă în tradiţia reportajului francez, mai ales prin distanţa acordată fabricării textului literar în faţa evenimentului brut. Scris într-un stil alert, romanul oferă cititorilor o imagine multiplă ce rezultă din împletirea genurilor literare, trecînd cu dezinvoltură de la stilul epic-romanesc al jurnalului de călătorie la confesiunea proprie jurnalului intim, dar şi prin complexitatea sufletească a autoarei/personaj principal, care ni se descoperă cu sinceritate, autoironie şi pudoare în ceea ce am putea numi nemăsura dăruirii de sine. Sugestivă prin încărcătura ei spirituală, această sintagmă are vocaţia de a ne familiariza cu experienţa unică pe care autoarea o trăieşte, făcînd din ea o fiinţă de excepţie, o eroină.

A doua cheie de lectură este cea oferită de antropologia fenomenului religios, sintetizat în ceea ce am putea numi dipticul pelerinului care conjugă într-o imagine în oglindă efortul itinerariului, al drumului parcurs de-a lungul a mii de kilometri, cu devenirea interioară la care conduce parcurgerea lui. Pelerinajul este văzut ca o ruptură faţă de cotidian (Alphonse Dupront, Du Sacré, croisades et pèlerinages. Images et langages), iar perspectiva religioasă conferă termenilor de „competiţie“ sau „performanţă“ o dimensiune spirituală şi iniţiatică, aceea a perseverenţei şi dăruirii de sine, transformînd omul în „marcheur de Dieu“, într-un „atlet al lui Dumnezeu“ (Chélini et Branthomme, Le