Fănuş Neagu se "odihneşte" în veşnicie. Marele prozator a fost înmormântat ieri în Cimitirul Bellu, pe Aleea Academicienilor, lângă alţi dispăruţi: Constantin C. Kiriţescu, Ştefan Augustin Doinaş. O zi frumoasă, cu mult soare, i-a ţinut aproape de el, întâi la sediul Uniunii Scriitorilor din Calea Victoriei, apoi în capela de la Bellu, unde a fost depus sicriul cu trupul neînsufleţit al lui Fănuş Neagu, pe mulţi prieteni: scriitori, regizori, actori, critici, sportivi, politicieni, dar şi pe mulţi oameni de rând care i-au citit fie o carte, fie o cronică de fotbal sau i-au ascultat vreodată un gând.
Aproape de ora 12:00, în aplauzele celor prezenţi, scriitorul părăsea, fizic, pentru totdeauna Casa Monteoru. La căpătâi – oameni dragi lui din familie, urmaţi de vreo 200 de persoane, printre care şi elevi ai şcolii "Fănuş Neagu" din Brăila, veniţi să-i aducă scriitorului un omagiu. Au fost depuse coroane de flori din partea multor instituţii ale statului, din partea unor organizaţii neguvernamentale. Aici, am reţinut un gând al academicianului Răzvan Theodorescu: "Am toate cuvintele de dragoste pentru un om care a fost un vertical, un nebun frumos, un creator de limbă, ca nimeni din generaţia lui".
La Bellu, jurnalişti mulţi. Aşteptau afară să se termine slujba religioasă din capelă, ca să poată fotografia, să poată filma... Sicriul era acoperit. Unele personalităţi au dat declaraţii. Printre cei veniţi să-l petreacă pe ultimul drum pe Fănuş Neagu a fost şi Adam Puslojici, cel care îl cunoaşte de cel puţin 40 de ani. Cunoscutul poet sârb a spus pentru Jurnalul Naţional: "Am impresia că ne cunoaştem de-o viaţă. Venisem pentru a treia oară la Bucureşti, în 1970, cred, şi mi-l prezentase prietenul nostru comun, Nichita Stănescu. Mi-amintesc cum mi-a spus: "Iată un prozator care este exact ce sunt eu în poezie". şi pentru Nichita, şi pentru Fănuş
