După ce, recent, consemnam Cazul Jane Eyre, primul volum din seria ce-o are ca protagonistă pe Thursday Next, celebra detectivă LiteraTec, al cărei tată poate călători în timp, având abilitatea să-l şi oprească dacă situaţia o impune, azi a venit rândul unui alt roman preocupat de permeabilitatea membranelor temporale, existenţa universurilor paralele, şi de… importanţa literaturii în viaţa noastră.

Este vorba de Harta timpului, de Félix J. Palma, un roman substanţial, atât ca întindere, cât şi din perspectiva ţesăturii narative ale cărei fire ne conduc tot pe tărâm englezesc, de data aceasta în Londra anului 1888.

Anul nu este întâmplător ales. Suntem în data de 7 noiembrie, zona East End, cartierul Whitechapel. Jack Spintecătorul este pe cale să comită ultima şi cea mai abominabilă dintre crime: eviscerarea lui Mary Kelly. Omorul este comis pe îndelete, femeia fiind singura din seria de cinci care este ucisă în casă, de fapt în propria ei casă, o cămăruţă modestă din Miller’s Court 13. Plecând de la acest episod, Palma, scriitor spaniol, dar foarte bine familiarizat cu realităţile Angliei victoriene, se apucă să toarne fundaţia romanului, în care tânărul Andrew Harrington, fiul unui om de afaceri bogat ce-şi făcuse averea din comerţul cu hârtie igienică, se îndrăgosteşte subit şi ireversibil de prostituata Mary Kelly, numai ca să-şi vadă iubita şi viitoarea soţie (în noaptea cu pricina intenţiona să o ceară în căsătorie, în pofida împotrivirii tatălui) măcelărită de infamul sociopat. La opt ani după săvârşirea îngrozitorului masacru, Andrew, incapabil să-şi refacă viaţa, este pe cale să-şi pună capăt zilelor, în chiar odăiţa unde se derulase acesta. Numai că în universul descris de un narator ce nu se sfieşte să-şi declare frecvent omniscienţa, Spintecătorul fusese prins şi spânzurat, fapt care contravine adevărului istoric. De ce operăm cu această