Numărul 24 de joi 29 iunie 1960, continuă paginarea cu casetă roşie „În întîmpinarea celui de-al III-lea Congres al PMR” şîncepută în numărul precedentţ, dar cu precizarea „Acest număr al Gazetei literare este închinat temei SCRIITORII ŞI VIAŢA”. Viaţa, se înţelege, este în primul rînd cea care se desfăşoară în uzine, pentru că semnează texte exclusiv scriitorii care s-au deplasat în mijlocul muncitorilor: Eugen Barbu, Mihu Dragomir, Paul Everac, Gica Iuteş, Horia Lovinescu, Teodor Mazilu, Şerban Nedelcu, Dimos Rendis. De asemenea, revista se deplasează în ţară, pentru a acoperi şi alte regiuni: „Gazeta literară în regiunea Timişoara”. De acolo transmit: Nina Cassian, Anghel Dumbrăveanu, Al. Mirodan, Ieronim Şerbu, Nicolae Tăutu.

Dar, pentru a nu se pierde aspectul teoretic al temei „legăturii cu viaţa”, revine, tot în prima pagină, un nume de critic oarecum uitat în anii de după 1953, Mihai Novicov. Sub titlul „Noi iniţiative pentru strîngerea legăturii cu viaţa”, Mihai Novicov explică şi îndrumă:

„Sarcina realizării unei legături cît mai strînse cu viaţa poporului – asupra căreia partidul nu o dată a atras atenţia scriitorilor, e o sarcină vastă şi complexă. E în primul rînd o problemă de atitudine şi de receptare: rezolvarea ei presupune trăirea foarte intensă şi multilaterală a contemporaneităţii. Sub acest aspect ea se rezolvă de către fiecare scriitor într-un mod specific, în conformitate cu înclinaţiile, preocupările şi temperamentul său artistic. Dar aceeaşi sarcină are şi alte aspecte, să zicem practice, organizatorice. Despre ele va fi vorba în cele ce urmează.”

Aspectele organizatorice privesc plecarea voluntară a scriitorilor în uzine, faptul că acolo „creează voluntar” în redacţiile gazetelor de uzină şi sprijină activitatea echipelor artistice de agitaţie din uzine. La sate sau în uzine, principiul e acelaşi: scriitoru