Foto: Cristian Marcu / Jurnalul Naţional Astăzi, Sfânta zi de Vineri, Traian Băsescu ar fi trebuit să fie la Varşovia, la o întâlnire în grup cu preşedintele SUA. Printr-un gest de supremă frondă la adresa "marelui licurici", Traian a tratat cu refuz invitaţia adresată de preşedinţia Poloniei, gazda reuniunii celor 20 de state din Europa Centrală şi de Sud-Est. Explicaţia neparticipării şefului statului nostru a apărut "pe surse", Palatul Cotroceni nu a dat până acum un comunicat explicit. O declaraţie orală a consilierului Turcan pare să adâncească dezorientarea Preşedin­ţiei în alegerea modalităţilor de comunicare. O şmecherie tipică pentru regimul Băsescu pentru a justifica de ochii lumii izolarea tot mai strictă în care a târât România. Traian Băsescu joacă la cacealma şi relaţia cu marile puteri. În interiorul UE nu a lăsat loc de bună ziua cu Sarkozy şi Merkel. Pentru compensaţie, l-a înduplecat pe Berlusconi – altă oaie neagră a UE, să treacă luni pe la Bucureşti. Cum s-ar zice, Băsescu s-a scos, de ochii lumii.

Dar cum "s-a scos" România din această situaţie îşi pune problema domnul preşedinte? Doar Ceauşescu în 1989 a mai trecut prin asemenea momente şi nu le-a putut depăşi: relaţii rupte cu Occidentul şi duşmănie de moarte cu ruşii.

Traian Băsescu îşi explică prin interpuşi fără credibilitate absenţa de la reuniunea de la Varşovia apucând "teza Kosovo". Adică, România în acest caz are principii: nu stăm la aceeaşi masă cu un "preşedinte" al unui stat nerecunoscut. Motivul nerecunoaşterii Kosovo îl ştim şi îl simţim – acceptarea unui precedent de care statul unitar România se fereşte justificat. Asta au declarat-o Băsescu şi diplomaţii români răspicat. Teama de a "planta" experimentul Kosovo şi în Transilvania ne conduce logic la decizia de neparticipare la chermeza de la Varşovia, unde solist va fi Obama. Dar câtă credibilitate ar