Dacă tot e tîrg de carte, să fac şi eu recomandări. O recenzie la un roman de Alexander Hemon, un autor ok, dar nu aşa de spectaculos pe cît îl vînd unii recenzenţi. Citiţi-l pentru că e bun, nu pentru că e geniu. Apoi o carte nouă de Bogdan Ghiu, ContraCriza. Sîmbătă, 28 mai, voi vorbi şi eu pe acolo despre ei. Despre Ghiu, la 15, despre Hemon si Savage la 17.30 aproximativ.

Hemon

Sunt scriitori care fac totul să pară uşor. Şi sunt scriitori care fac totul să pară uşor pentru că au o tehnică. În tiparul ăsta din urmă intră Alexandar Hemon, scriitorul american (de origine bosniacă) prezent deja în librăriile de la noi cu două titluri: Omul de nicăieri şi Proiectul Lazarus.

În Proiectul Lazarus te loveşte transparenţa mecanismului. Seamănă cumva cu ceasurile acelea cu capace transparente prin care vezi fiecare rotiţă cum se mişcă. Avem pe de-o parte o poveste a unui Lazarus Averbuch, ucis misterios de poliţia din Chicago după ce acesta vizitează casa unui şerif. Este împuşcat pentru că şeriful se simte ameninţat de fizicul băiatului – este descris şi în presa locală ca având o fizionomie “tipic anarhistă”. Averbuch se refugiase în America împreună cu sora lui, Olga, după ce scăpaseră de pogromul de la Chişinău din 1903.

Cealaltă dimensiune a romanului este documentarea pe acest subiect. Un scriitor, alterego transparent al lui Hemon (plecat din Bosnia, stabilit în America), îşi pierde jobul (dar are o soţie americancă medic neurochirurg care-l întreţine), ia o bursă şi pleacă spre Chişinău ca să caute urmele acelui evreu misterios care scăpase de grozăviile estului ca să fie răpus mai târziu de paranoia americană anti-anarhie. De fapt, bursa îi asigură un drum aproape gratuit către ţara natală, Bosnia şi Herţegovina. Locurile natale îl bântuie exact ca bancurile cu Mujo (un soi de Bulă bosniac).

O bifurcaţie simplă drept structură a cărţi