La o emisiune de la Realitatea TV, cel mai ridicol premier al României postdecembriste a renunţat la discursul teleghidat şi a încercat să ne facă o demonstraţie de gândire proprie. Întrebat despre Laurenţiu Mironescu (pupilă prezidenţială în PDL), Emil boc a spus: "Dacă Mironescu era un favorizat al regimului, n-ar fi făcut obiectul cercetării penale". Ce a spus Boc scurt şi cuprinzător într-o limbă română clară. Că Mironescu, fostul secretar general al MAi şi fiu al fostului comandant de vas al lui Traian Băsescu, nu este un favorizat al PDL. Căci dacă ar f fost nici dracu' nu s-ar fi atins de el. Clar? Ca şi de Elena Udrea şi Anca Boagiu, ca şi de Silvian Ionescu sau de Roberta Anastase, de Adriean Videanu sau de Gheorghe Flutur.

Enunţul lui Emil Boc era fals în raport cu intenţia de a construi o judecată logică şi morală în acelaşi timp. Şi era adevărat ca în proverbul românesc gura păcătosului adevăr grăieşte. Ce să facem? Uneori subconştientul joacă mai multe feste decât beţia. Cu excepţia beţiei de putere, care îi face inclusiv pe mediocri să se simtă prin cărţile de filosofie. Mi-e greu să spun dacă Emil Boc a vrut să facă o glumă şi s-a împiedicat de sinapsele gândirii sale politice. Sau pur şi simplu a fost păcălit de subconştientul său obişnuit cu adevărul enunţat.

Hazul cel mare nu vine de la capcana de logică pe care Emil Boc şi-a construit-o singur. Multora li s-a întâmplat să spună exact ce ţineau morţiş să ascundă. În cazul Boc, spectaculoasă a fost reacţia sa de furie. Voia să demonstreze că n-a spus ce a auzit toată lumea, iar de o asemenea afirmaţie aberantă, rămasă imprimată pe suport magnetic, erau de vină jurnalistul, echipa de la Realitatea TV şi, eventual, populaţia României.

Situaţia de un ridicol total consemnată de emisiunea de la Realitatea TV ne arată încă un lucru. Emil Boc nu va fi convins niciodată să plece din frun