În fişa 3650 din cutiile de pantofi ale istoriei mele, la anul 1856, „Consiliul municipal informează că este gata să sprijine constr. de mori cu aburi de către întreprinzători calificaţi. Întreprinzătorul este obligat să ridice această moară pe un teren propr. Orăşenească“. Acelaşi Consiliu ţine să lumineze investitorii în legătură cu avantajele pe care le au ridicând moara cu pricina. O să vedeţi că printre suspomenitele avantaje, drumurile – sau „căile de comunicaţie“, cum li se spunea corect la vremea respectivă – au un rol de mare importanţă (a se vedea nesocotirea aceloraşi „căi de comunicaţie“ pentru mai marii din vremurile de azi – n.n.!).

Iată textul cu pricina „Ts. este centrul unei regiuni deosebit de bogate în cereale; este centrul acestui comerţ nu numai pentru BD (Belgrad?), ci şi ptr. Ardeal şi Principate; căi de comunicaţie: Canalul Bega, şosele bine îngrijite, iar până într-un an - calea ferată care va fi prelungită spre Dunăre şi spre Ardeal. Comerţul cu făină cu Ardealul şi Voevodatul Serbiei se dezvoltă continuu. În Tmsw. Hg.1856;236“.

Drumurile le găsim şi în poveştile medievale ale locului: „Septembrie 11 (...) „...un ienicer, prinzând o cătană, pe nume Topal, care de ani de zile ţinea drumurile din preajma Timişoarei şi teroriza satele din acele părţi, l-ar fi ascuns şi apoi s-ar fi înţeles cu acela să-l elibereze în schimbul unei sume de bani destul de mari. Kilavuz Piri aga, beşliaga din cetatea Timişoarei, fiind înştiinţat despre aceasta, a prezentat situaţia padişahului şi a cerut omorârea acestui haiduc. Topal, fiind găsit la locul unde era ascuns, a fost adus în faţa padişahului şi capul lui a fost tăiat chiar de ienicerul care-l ascunsese“. (Ioan Haţegan, Cronologia Banatului II/2, p. 283)

Tot în lumea veche, pe la anul 1695, sultanul şi cronicarul care consemnează faptele fac vorbire „despre o