Pierde sau câştigă România din obstinaţia de a nu avea niciun fel de legătură cu Kosovo, a cărui independenţă este recunoscută de mai toată lumea? Profesorul Iulian Chifu a explicat pentru FP România motivele Bucureştiului de a nu recunoaşte statalitatea Kosovo.

Preşedintele Băsescu a renunţat să mai meargă la întâlnirea liderilor din Europa Centrală şi de Sud-Est, care are loc la Varşovia - în prezenţa preşedintelui SUA, Barrack Obama – din cauza prezenţei la summit a liderului entităţii kosovare, pe care România nu o recunoaşte ca stat.

Ne întrebăm încă o dată: nerecunoaşterea independenţei Kosovo ne costă mai mult decât face?

Nu este cazul. Ca orice ţară mică şi medie, singurul aliat în context intrenaţional rămân principiile şi dreptul internaţional. Rectilinitatea în aprecierea acestor reguli are un efect pozitiv de credibilitate şi predictibilitate faţă de parteneri. Nerecunoaşterea Kosovo până la soluţionarea chestiunii de către capitala purtătoare a suveranităţii recunoscute, Belgrad, este în propriul nostru interes, şi nu trebuie judecată în termeni de sprijin acordat Serbiei sau de nealiniere la proiecte susţinute de Occident – SUA şi ţările europene. Mai mult, pârghii pentru a aborda Serbia şi negocierile aferente nu pot veni, în contextul sprijinului pentru soluţionarea chestiunii la nivelul comunităţii internaţionale, decât în acest fel, iar poziţiile celor două părţi – statul suveran şi capitala regiunii Kosovo – pot interveni exact cu eforturile apropiaţilor celor două părţi, inclusiv România şi SUA.

Mai poate fi Kosovo precedentul, separatist, de care se tem România şi Slovacia?

Kosovo este precedentul de care se tem nu numai România şi Slovacia, ci şi SUA şi statele europene care au recunoscut statul. În ciuda faptului că juridic suntem în condiţii specifice – genocid, urmat de o intervenţie umanita