Preşedintele Băsescu a renunţat să mai meargă la întâlnirea liderilor din Europa Centrală şi de Sud-Est, care are loc la Varşovia - în prezenţa preşedintelui SUA, Barack Obama –, din cauza prezenţei la summit a liderului entităţii kosovare, pe care România nu o recunoaşte ca stat. Pierde sau câştigă România din această politică? Andrei Ţărnea arată ce s-a pierdut la Varşovia şi cum se pot îmbina principiile şi interesele româneşti în Balcani. vezi şi: Oana Popescu: Ce greşim în chestiunea Kosovo Iulian Chifu: De ce insistăm să nu recunoaştem Kosovo Cadrul în care se întâmplă reuniunea de la Varşovia este important. Pentru România ea vine după reuniunea G8 de la Deauville, dar şi după ce am încheiat procedurile legate de instalarea pe teritoriul naţional a unei componente a scutului american anti-rachetă. Această din urma evoluţie e o parte semnificativă dintr-un proces de durată legat de obţinerea unui ansamblu de garanţii durabile de securitate şi, în contrapondere, un ansamblu de contribuţii pe termen lung ale României. Dacă G8 s-a concentrat în mod natural asupra celor două probleme presante: situaţia din Africa de Nord şi Orientul Apropiat, respectiv guvernanţa economică şi mandatul la FMI, reuniunea de la Varşovia vine ca o completare necesară a turneului european al preşedintelui american. Ea subliniază importanţa pe care SUA şi administraţia Obama o acordă în continuare regiunii Europei Centrale şi de Răsărit şi spaţiului estic şi nu doar celui mediteranean, care ocupă manifest imaginaţia publicului în această perioada. Acestea fiind spuse, pentru România mesajul acesta de angajament constant al SUA faţă de regiunea noastră de referinţă este deosebit de important. Nu doar din punct de vedere al securităţii imediate ci mai ales al aşezării strategice a regiunii. Este o confirmare pe care o aşteptam şi pentru care investim constant efort şi resurse instituţi