„Adevărul“ îţi prezintă în fiecare săptămână povestea numelor mari din fotbalul nostru. Azi e rândul celui cunoscut ca Nunweiller III, unul dintre cei mai buni fundaşi din istoria lui Dinamo şi a naţionalei . Ion Nunweiller, fosta glorie a lui Dinamo, provine dintr-o familie numeroasă, cu şapte fraţi, toţi fotbalişti.

„La 10-12 ani am început să joc fotbal. Proveneam dintr-o familie numeroasă, cu o situaţie materială grea. Tata ne-a spus să facem şcoală, să avem o meserie şi după aceea să jucăm fotbal. Dar am avut noroc: fratele cel mare, Constantin, era înotător şi boxeur. A fost la o gală şi a venit acasă cu două pâini şi o cupă ruptă... Tata s-a bucurat că a adus ceva de mâncare şi el a spus că şi din sport poţi să câştigi", şi-a început povestea fostul apărător al „câinilor".

Apoi, a continuat: „Am ajuns la Unirea Tricolorul trei fraţi, eu, Lică şi Dumitru, dar în scurt timp echipa s-a desfiinţat şi ne-am dus la Progresul ICAB. Jucam pe terenul Venus, la «pitici». După o periodă, tot fratele mai mare, care ajunsese contabil la Ministerul de Interne, ne-a adus la Dinamo. Aici, antrenorul ne-a plăcut că aveam calităţi şi eram muncitori şi ne-a păstrat. Dar am făcut sacrificii: dimineaţa eram la strung, la mecanică, să facem o meserie, cum spunea tata, după -amiaza la antrenamente, unde mergeam agăţaţi de tramvai că n-aveam bani de bilet şi ne suiam pe tambur de ne frigeau mâinile când se încingea tabla, apoi mergeam la şcoală, eram la seral la Liceul „Matei Basarab" şi ajungeam noaptea acasă. Toate astea numai ca să jucăm fotbal".

Nelu Nunweiller a fost primul fotbalist român important care a jucat în străinătate, la Fenerbahce, în Turcia Foto: arhivă personală

„Am ajuns la tineret la Dinamo Obor sau Dinamo 6 cum era cunoscută şi, după şase luni, nea Angelo Niculescu m-a chemat la echipa mare. Erau numai vedete: Ozon,