In adanca lui intelepciune, Consiliul General al Capitalei a decis: pe 26 iunie bucurestenii vor fi chemati la "referendum". Pentru ce anume? Aici incepe misterul.
Citind cele doua "intrebari" care vor fi tiparite pe buletinele de vot, te intrebi daca n-ar fi fost mult mai ieftin ca Primaria Bucurestiului sa deconteze o deplasare la Delfi, in Grecia, a unei delegatii a Consiliului General. Acolo, printre ruinele celebrului templu, onorabilii consilieri ar fi putut avea - cine stie? - vreo strafulgerare cu privire la viitorul Capitalei Romaniei europene.
Din pacate, s-a preferat varianta dezmatului general pe banii publici. Nici preotesele anticului Oracol din Delfi nu erau straine de un anumit fel de dezmat. Doar ca cetatile grecesti care apelau la serviciile lor ieseau mult mai ieftin decat Consiliul General al Bucurestiului si, mai ales, rezolvau rapid o problema asupra careia, desigur, se decisese anterior, de catre politicieni adevarati.
Referendumul nu a fost inventat pentru a juca, in politica, rolul termometrului in medicina. Rolul sau nu este de a lua "temperatura" poporului ori de cate ori "doctorii" nevolnici nu se pot pune de acord asupra diagnosticelor si tratamentelor, ci de a transa in probleme fundamentale, care divizeaza profund si in tabere cu forte aproape egale natiunea sau o comunitate.
In situatii mai putin dramatice, politicienii sunt chemati sa rezolve ei insisi problemele prin mecanismele specifice politicii. Altfel - Doamne fereste! - utilitatea lor, in sine, ar putea fi pusa in discutie.
Pentru ca un referendum sa aiba sens, doua preconditii esentiale se cer indeplinite. In primul rand, politicienii trebuie sa cada de acord ca se afla in prezenta unei probleme care impune un referendum si sa defineasca exact termenii acestei probleme.
In al doilea rand, trebuie ca proble
