Traian Băsescu s-a oprit. Nu mai presează pentru înlocuirea premierului şi, sub pretextul că România are nevoie de stabilitate, lasă un răgaz liderilor PDL să propună o variantă mai bună pentru relansarea guvernării. Deşi pare a fi doar o suspendare temporară a planurilor preşedintelui, decizia arată cît de complicată este ecuaţia puterii şi, mai ales, cât de greu le este liderilor de partide să lupte împotriva propriilor instincte, chiar şi atunci când le pun în pericol supravieţuirea politică.
Lupta surdă pe care o duce preşedintele cu cei din coaliţia de la putere pentru a-i convinge să accepte o schimbare de premier are două planuri: unul de suprafaţă, axat în jurul unei probleme aparent greu de rezolvat şi unul de profunzime, care reflectă frica unor lideri de a pierde controlul asupra resurselor la care le dă acces guvernarea.
Primul plan ţine de răspunsul la întrebarea: cine va prelua funcţia lui Boc? Problema reală este că preşedintelui nu îi este deloc uşor să găsească un înlocuitor, iar demersul îi provoacă mai degrabă frustrări. Dovada - declaraţia despre atitudinea de profesor a Băncii Naţionale a României, făcută în interviul acordat radioului public.
Afirmaţia nu era deloc o contră la criticile pe care Mugur Isărescu le-a formulat la adresa guvernului, pentru simplul motiv că şi preşedintele spusese aceleaşi lucruri cu doar câteva zile înainte:
majorarea TVA a fost o greşeală, care a întârziat cu şase luni ieşirea ţării din recesiune. În locul acestei măsuri, ar fi fost de preferat să fie impozitate pensiile, o decizie impopulară, dar corectă din punct de vedere al relansării economice. Spusele sale vizau o altă nemulţumire, pe care de fapt a şi formulat-o: "Ia întrebaţi pe unul dintre ei (cei de la BNR - n.m.) dacă vrea să fie ministru de finanţe?
Sunt foarte mulţi cei care preferă să dea lecţii, decât să vină să mişte luc