După o idilă cu viitorul rege Ferdinand, interzisă de Casa Regală, poeta s-a stabilit în Franţa, unde a strălucit în mediul literar şi politic. Scriitoarea Elena Văcărescu, ultima reprezentantă a dinastiei poetice a Văcăreştilor, a tradus în limba franceză poezii din Eminescu, Blaga sau Goga.
Descendentă dintr-o veche familie boierească, Elena a fost nepoata poetului Iancu Văcărescu. A debutat în 1886, cu volumul „Chants d'Aurore" („Cântecele zorilor"), după ce frecventase saloanele literare pariziene. Volumul, elogiat în presa vremii, a fost distins cu Premiul Academiei Franceze. Din 1888, a făcut parte din suita reginei României, Carmen Sylva, Elena fiind o apropiată colaboratoare a suveranei. În această perioadă, a documentat volumul „Rapsodia Dâmboviţei", cu prelucrări de poezii populare din ţinutul de baştină. Lucrarea, în traducerea lui Carmen Sylva, a fost publicată la Bonn în 1889.
Lucian Blaga, „duşman al poporului“
Vieţile scriitorilor: Regina-poetă şi manuscrisele arse
Iubire ratată
Prima domnişoară de onoare a reginei României, Elena, s-a logodit cu tânărul principe Ferdinand, nepotul regelui, prinţul moştenitor al tronului. Logodna însă a avut un final nefericit, stârnind un imens scandal prin ofensarea protipendadei autohtone, dar şi a curţilor regale europene.
Relaţia celor doi a fost întreruptă prin intervenţia drastică a Consiliului de Miniştri, care a reamintit principelui că niciun membru al Familiei Regale nu se poate căsători decât cu o „egală" de origine străină. După cum se ştie, Ferdinand s-a conformat regulilor stricte şi s-a însurat, la 10 ianuarie 1893, cu Maria de Edinborough, din Familia Regală a Angliei, mama viitorului rege Carol al II-lea.
Devenită persona non grata, din ordinul regelui Carol I, frumoasa domnişoară s-a refugiat în Italia, prin mai multe oraşe: Veneţia, Roma