Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu au incheiat o noua "aventura" in televiziune, pe 22 mai, odata cu ultima dintre cele 16 editii ale emisiunii lor de la TVR.
Timp de patru luni, duminica de duminica, au vorbit despre "probleme inactuale": umor, ura, trufie, rau si judecata, ticalosi si lichele, educatie, prostie, frica, iubire, toleranta, carti... In final, au spus ca n-au vrut decat sa arate ca "viata este in alta parte" (Milan Kundera), ca "exista intrebari mai dramatice, mai pasionante si mai importante pentru fiecare dintre noi, in afara celor de polemica politica de fiecare zi". In fapt, emisiunea celor doi intelectuali n-a fost decat un exercitiu de intoarcere la normalitate. Normalitatea preocuparilor profunde, a dezbaterii agreabile si destinse, a incursiunilor carturaresti fara emfaza, a opiniilor argumentate, a tonului calm, a referintelor esentiale, a ironiei fine si autoironiei sanatoase, a informatiei precise si a discernamantului.
Pe un alt palier al discursului public, cand aceasta normalitate este insusita de jurnalisti, apar investigatiile de presa cu miza pe interesul national - de tipul celor din emisiunea "Romania, te iubesc!" de la PRO TV - si reportajele despre locuri si oameni care ne fac mandri ca suntem romani, de felul celor din "Formula AS", iertat sa-mi fie exemplul lipsit de modestie.
Aceasta normalitate care vorbeste despre viata adevarata, si nu despre cea inchipuita de talk-show-urile politice, sau schimonosita de tabloide, face rating si tiraje mari, in ciuda impresiei generale sau a unor accidente de parcurs. Si cred ca va castiga tot mai mult teren, cu fiecare an de-acum incolo. Iar criza economica a accelerat procesul. Pentru ca daca intr-o situatie de mare bunastare, oamenii isi ingaduie sa piarda vremea si sa cheltuie bani pentru "barfe, smenuri, susanele", intr-o perioada de lipsuri severe, ei se intorc la l
