Interzicerea adopţiilor internaţionale, măsură luată acum zece ani din cauza lipsei de control din domeniu şi a amplorii pe care o luase fenomenul „exportului de copii”, a fost şi a rămas un subiect de nemulţumire pentru multe misiuni diplomatice de la Bucureşti. Autorităţile române continuă să fie ţinta unui val uriaş de presiuni menite să ducă la deblocarea acestui tip de adopţii. Actualul context economic, care a dus la expunerea multor copii la situaţii de risc, dar şi cadrul legal greoi ce reglementează adopţia internă, complicat şi mai mult de o excepţie de neconstituţionalitate plecată din instanţele timişene, a făcut ca în ultima perioadă grupurile de lobby şi presiune ce militează pentru deblocarea adopţiilor internaţionale să devină tot mai active.

Adopţii interne insuficiente faţă de numărul copiilor aflaţi în situaţii de risc

Grupurile care militează intens pentru reluarea adopţiilor interna­ţionale în România, multe fiind impul­sionate de interese pur materiale, aduc în discuţie ori de câte ori fac ple­doarii pentru ridicarea interdicţiei fap­tul că adopţiile interne sunt insufi­ciente faţă de numărul total de copii aflat în situaţii de risc.

Din păcate, şi în Timiş, ca şi în majoritatea judeţelor ţării, numărul adopţiilor interne continuă să rămână destul de scăzut şi din cauză că mulţi români sunt de acord să adopte doar copii perfect sănătoşi, care să aibă maximum doi ani, pentru a-i pu­tea creşte şi educa conform preferin­ţelor lor, dar şi pentru că în prezent cadrul juridic ce reglementează adop­ţia continuă să rămână complicat.

Astfel, în Timiş, deşi anul trecut Direcţia Generală de Protecţie a Copilului şi Asistenţă Socială Timiş a organizat 12 cursuri de pregătire pentru familiile care doresc sa adopte un copil, procedura adopţiei interne a fost deschisă doar pentru 53 de copii din judeţ