Suporter, arbitru, jandarm, antrenor secund sau manager de club sînt meseriile favorite ale lui Mihai Stoica

În timpul săptămînii îl vedem vorbind despre un fotbal din vest. Se pricepe la toate, ştie nume de fotbalişti, ştie tactici şi istoria cluburilor care au cucerit trofee europene. Visează să stea lîngă un conducător de club, să îi strîngă mîna diplomatic şi să urmărească meciul împreună de la loja unui stadion de cinci stele din Ligă. Vrea să fie salutat de ceilalţi cînd păşeşte pe holurile clădirii unde se ţine tragerea la sorţi pentru vreo cupă europeană. Vrea să fie invitat la dineuri oficiale şi să ştie să mănînce cu toate tacîmurile.

Ei bine, pentru MM este imposibil să se întîmple toate astea. Ne-a dovedit încă o dată, la finala Cupei, că nu îşi poate depăşi condiţia. A alergat pe teren, a împăcat galeria, s-a certat cu Andone şi s-a bucurat într-un stil propriu de nereuşite lui Bărboianu şi Torje. A terminat partida pe tunelul de la vestiare, a ţinut să le explice oamenilor de firma de pază că el nu vrea să fie atins de ei deşi refuza să părăsească terenul şi a venit în faţa camerelor de luat vedere răguşit ca un portar şi ud din cap pînă în picioare de şampanie. E dreptul lui, se bucură cum poate. A început să îl critice pe Torje pentru modul acestuia de a se bucura în teren, şi-a adus aminte de o declaraţie a lui Bărboianu şi a şters pe jos cu amîndoi într-o fracţiune de secundă cu stilul său mucalit. Era doar euforia unei victorii, pentru că la nici 24 de ore distanţă, managerul nu se mai oprea din laude la adresa lui Torje într-o emisiune televizată. Cu alte cuvinte, a pupat unde scuipase cu o seară înainte. Eh, nu e prima oară!

Toate aceste imagini ne obligă să ne aducem aminte cînd Casillas îmbrăţişa jucătorii Barcelonei după ce a reuşit să cîştige Cupa Spaniei, singurul trofeu care îi lipsea sau cînd avem în faţa ochilor d