Nikos Kazantzakis, "Ultima ispita a lui Hritos", traducere, postfata si note de Ion Diaconescu, Editura "Humanitas" (tel. 021/311.23.30), 492 p.

Nikos Kazantzakis (1883-1957) este si azi cel mai cunoscut autor din literatura neogreaca. Tradus inca din timpul vietii pe toate meridianele, e mereu reeditat in peste o suta de tari. La noi - conform Elenei Lazar, eminenta traducatoare si specialista in neoelenistica, semnatara a unor lucrari de referinta preluate si in Grecia - Kazantzakis ocupa primul loc in bibliografia traducerilor din literatura neogreaca, cu mai multe editii si versiuni din fiecare titlu, realizate de traducatori diferiti. Bineinteles, cand spunem numele lui, ne gandim in primul rand la Zorba grecul. Titlul romanului publicat in 1946 este Viata si peripetiile lui Alexis Zorba, dar el a fost acoperit in memoria populara de cel al adaptarii cinematografice realizate in 1964 de Mihalis Kakoyannis, cu Anthony Quinn, Alan Bates si Irene Papas, film imprimat in cinemateca personala a fiecaruia din cei ce l-au vazut in aproape 50 de ani. Biografia poetului, prozatorului si dramaturgului Kazantzakis ni-l releva ca pe un personaj sfasiat intre dorinta "de a gasi un sens spiritual vietii si a-l exprima in limbaj artistic" si sentimentul ca arta nu-i poate satisface totusi nevoia de actiune concreta. Aceste pulsiuni ireductibile l-au pus mereu in conflict cu autoritatile politice si religioase care nu-i admiteau nici angajarea ideologica de stanga, nici felul de a vedea crestinismul ca o asceza spre suprema libertate. Vizionarul idealist a fost dezamagit rau si de comunismul real, asa cum l-a vazut in celebra calatorie cu Panait Istrati in URSS si de rigiditatea religiei institutionalizate, care cerea obedienta neconditionata. Mesianicul disperat a calatorit enorm, plimbandu-si angoasele prin lume si intelegand ca numai creatia literara poate fi cam