Monumentul Gradinarului Necunoscut
Daca ar fi dupa mine, cea mai mare si mai impunatoare statuie din Bucuresti ar trebui sa fie Monumentul Gradinarului Necunoscut. Si asta, pentru ca, dupa mai bine de zece ani de locuit in capitala, mi-am dat seama ca tot ce umanizeaza uriasa ingramadire de blocuri de beton, cu aer comunist, sunt micile gradini din jurul lor. Militari, Drumul Taberei, Titan sau Berceni, toate aceste cartiere muncitoresti, peste care in ultimii ani s-a mai pogorat si blestemul traficului infernal si al poluarii, inca mai traiesc si s-au salvat datorita unor gradinari anonimi. Pensionari, sefi de asociatii de bloc sau simpli iubitori de natura, meritul lor este ca au reusit sa creeze gradini superbe, intr-un desert de asfalt. Fara sprijin din partea primariilor, cateodata ignorati de ceilalti blocatari, sute de gradinari anonimi aduc un pic de frumusete Bucurestiului, fara sa ceara nimic in schimb. Acest articol este dedicat imparatilor ce domnesc peste regatul din fata blocului si supusilor lor: florile, gazele, pasarile.
Paradisul de pe strada Uverturii
Gradina cu trandafiri Trandafiri. Albi, rosii, galbeni, roz. Toti au explodat si stralucesc in soarele dupa-amiezii de mai! Deasupra noastra sunt bulgari de flori albe, celebrele boule de neige. Bujorii si-au desfacut si ei florile cu voluptate. Parfumuri usoare, de primavara, sau ametitor de dulci, ne inconjoara. Domnul Andrei mai face cativa pasi, ca sa imi prezinte caldarusele, flori delicate, albastrii. "Cand m-am mutat aici nu exista nimic. Blocul abia se terminase de construit si peste tot erau materiale de constructii si gunoaie. Cateva luni am platit o caruta sa care molozul, si apoi alte luni, sa care pamant si gunoi de grajd, ca sa redevina roditor. Prima data am plantat un fir de vita de vie. Mi-a luat mai bine de zece ani, ca sa fac ceea ce ve
