Pe 29 mai 1953, doi oameni au atins, pentru prima oară în lume, vîrful Everest. Omenirea şi-l aminteşte pe Edmund Hillary. Dar dacă Tenzing Norgay, şerpaşul, a fost primul? De fapt, are vreo importanţă cine a fost întîiul dintre egali?
Cu coada ochiului l-a simţit. Se va duce! În spate se căsca hăul crevasei, cinci, maximum zece secunde şi era înghiţit! Nu s-a mai gîndit la el, ci doar la viaţa străinului. La prins de haine cu pioletul, i-a dat coardă, l-a asigurat. Englishmanul ăsta, sau ce naiba o fi fost, i-a mulţumit din priviri. Nu-i trebuia mai mult! Cel mai faimos duo din istoria alpinismului tocmai fusese “sudat”.
Avea un nume de nu-ncăpea în trei paşapoarte. Îi ziceau, simplu,Tenzing. Habar nu avea cînd se născuse, dar neamurile-i şopteau că undeva prin Anul Iepurelui, deci 1914. Nu ştia a scrie, nu ştia a buchisi slovele, însă slaloma printre cuvintele a şapte limbi. Şerpaş se simţise dintotdeauna. Adică şi ghid prin munţii de peste 7.000 de metri, şi cărăuş, şi bucătar, şi salvamontist. Urcase de fraged pe-acolo, prinsese vreo şapte expediţii numai pe Everest.
Atunci, în 1953, l-a cunoscut pe John Hunt. Era şeful. Venise cu vreo 400 de persoane să pună steagul pe Chomolungma, “Acoperişul Lumii”. L-au cooptat şi pe el. Avea memorate toate traseele, un fel de GPS cu inimă. În martie au purces la treabă. Pe 26 mai erau aproape de vîrf…
Cel dintîi fotografiat
Bourdillon şi Evans au plecat în cucerirea istorică. Mai aveau 91 de metri. N-a fost să fie! Buteliile cu oxigen au cedat! Atunci Hunt a făcut semn ca alţii să încerce. Tu şi tu! Unul era Edmund Hillary, neo-zeelandezul scăpat de Tanzing Norgay, al doilea membru. Pe 28 au dormit la 8.500 de metri. A doua zi, de dimineaţă, cu 14 kilograme de echipament fiecare, au atacat cei mai dificili 12 metri din viaţa lor. La 11.30 ora locală, cel mai înalt punct de pe Mapamond, 8.848 me
