Deşi i-au fost atribuite titulaturile de "tată" sau "naş" al rap-ului, Scott-Heron a refuzat întotdeauna să se sconsidere astfel.
"Este posibil ca muzica să fi fost în anumite poeme ale mele, cu progresii complete şi 'cârlige' repetitive care le făceau mai degrabă cântece decât simple recitări cu percuţie", scria el într-o prefaţă a unei colecţii de poezii, în 1990, potrivit The Telegraph.
Tot în anii '90, artistul critica valul de artişti hip-hop, acuzându-i că nu fac decât să pună cuvinte peste muzică. "Trebuie să studieze muzică. Am cântat în mai multe formaţii înainte să încep să scriu poezie. E o mare diferenţă între a pune cuvinte peste muzică şi a amesteca aceleaşi cuvinte cu muzica. (Cântăreţii) folosesc mult argou şi expresii colocviale şi nu poţi vedea în persoana respectivă. În schimb, pozează mult."
"Revoluţia nu va fi televizată" spunea Gil Scott-Heron în 1970, recitându-şi poeziile în acompaniamentul a două surori cubaneze, bongo şi conga, instrumente de percuţie ce dădeau mesajului politic al artistului afro-american o notă gravă. Poemul era un atac la adresa mass-media, care reuşise déjà să-şi impună ritmul în viaţa americanilor, absorbindu-i în faţa micilor ecrane. (pasaj extras din articolul "Mihai Iordache: "Pe 22 decembrie Iliescu a devenit 'salvatorul naţiunii'. După 22 lumea a murit inutil").
Scott-Heron îşi intitula arta "bluesologie" limitându-se la o exprimare simplă din punct de vedere intrumental, însă cu un puternic caracter de dojană.
Ultimul album I'm new Here (Sunt nou aici), lansat în 2010, s-a bucurat de critici pozitive şi l-a adus în atenţia noilor generaţii. Mai mulţi artişti americani, precum Eminem sau Usher, i-au adus omagii la aflarea veştii că a murit.
Pe parcursul carierei muzicale, poetul şi cântăreţul a fost militant al mai multor cauze politice, inclusive Apertheid-ul din Africa de
