Club serios, prezentabil, calificat în Europa, angajează urgent tehnicieni sezonieri pentru reconstrucţii

În jurul băncii tehnice din Ghencea, se agită, ca de obicei, nume. Doar că, de data asta, agitaţia e cu semn schimbat. Antrenorii nu mai declară, aparent resemnaţi, evident radioşi, că “Steaua nu se refuză”. Acum conducerea clubului încearcă să-i convingă pe unii sau pe alţii că nu se opune ideii de a avea un tehnician.

Olăroiu a rupt amical vraja şi a rezistat la rugăminţile directe şi indirecte ale oficialilor roş-albaştri. Petrodolarii nu se refuză, încă. Nici valuta oligarhilor nu e de lepădat, a lăsat să se înţeleagă Dan Petrescu. Bîntuit de revanşe şi amintiri, Hagi se mai gîndeşte dacă revine sau nu pe banca suspinelor. Dacă da, va pune în contract o superclauză care să-l ferească de finanţator şi de deochi. Se vehiculează şi numele italienilor de succes în Ghencea: Zenga şi Bergodi. Dar pentru cine are urechi interesate de auzit, încă se mai aude ecoul uşii trîntite în vestiar de ultimul, în disperare de cauză.

Înghesuiala asta de zvonuri, nu de oameni, demonstrează, o dată în plus, că şefii Stelei au devalorizat conceptul de antrenor în Ghencea. După ce schimbi patru oameni pe bancă (cinci, dacă-l socotim şi pe Olăroiu), într-un sezon, următorul pas e să împrăştii pliante la metrou, cu oferte de angajare. Slujba de tactician “tiki-taka Barcelona” a ajuns la fel de atractivă ca part-time job-urile pentru studenţi. Un fel de împachetat de burgeri pe mijlocul autostrăzii sau de cules de căpşuni pe vreme de tornadă.

Pînă la urmă, vreun dependent de adrenalină va accepta postul. Poate va fi un tehnician cu vocaţie de martir al meseriei (cineva trebuie s-o facă şi pe asta!). Sau unul cu talent de asasin al respectului de sine, care va reveni la locul faptei şi al vorbei. Natura umană are abisurile ei “no comment”.

În fişa