Sute de palate, castele, domenii ce au aparţinut nobililor au rămas mărturie a unor vremuri de mult apuse. Multe dintre ele sunt însă doar o umbră tristă a ceea ce au fost odinioară .Ideea de a locui într-un castel sau de a-l transforma într-un punct de atracţie turistică nu există în mintea românilor. Autorităţile invocă „greaua moştenire“.

FOTO: Cetatea Devei şi Castelul Corvinilor se bat pe turiştii veniţi din Ungaria

Transformate de comunişti în şcoli, ospicii, sedii de Sfat popular sau pur şi simplu lăsate în ruină, zeci de domenii, martore ale aristocraţiei româneşti, au fost uitate. „În România, există foarte multe reşedinţe nobiliare, conace boiereşti în Ţara Românească şi în Moldova, castele şi palate ale vechii aristocraţii austro-ungare în Transilvania şi în Banat.

Acestea constituie două categorii de monumente istorice cu semnificaţii diferite, ambele foarte valoroase, «bucurându-se» însă de aceeaşi lipsă de vizibilitate şi supuse aceluiaşi proces de degradare rapidă", a precizat Cristina Chira, coordonator al proiectului „Monumente uitate", realizat de studenţi şi profesori de la Facultatea de Arhitectură „Ion Mincu" din Bucureşti.

Excepţiile pot fi numărate pe degete. Castelele şi palatele-muzeu, cum ar fi Peleş şi Pelişor, Bran, Castelul Huniazilor, sau cele preluate de organizaţii non-guvernamentale sau oameni de afaceri cum ar fi castelul Miclăuşeni din judeţul Iaşi, Banffy de la Bonţida, Cluj, sau Şofronea din Arad.

Pe de altă parte, transformarea reşedinţelor imobiliare în muzee, cum se întâmplă în majoritatea cazurilor în care statul este proprietar, nu este o soluţie. „Nu are sens şi nici nu avem nevoie de sute de muzee, câte reşedinţe nobiliare există. Clădirilor trebuie să li se dea o utilizare care să nu dăuneze aspectului şi semnificaţiei lor, dar care să le asigure supravieţuirea economică. Se pot fa