Aurel Cărășel, unul dintre cei mai cunoscuți scriitori de literatură SF din România, în noua sa carte, „Dumnezeule de dincolo de burta universului”, lansată la ediția Bookfest de anul acesta, te pune să-ți imaginezi că trăiești în America și te cheamă Fernando Ferens.
Mai mult, vei fi surprins să descoperi că întreaga arhitectură a lumii din jurul
tău este creația ta, iar tu te-ai transformat într-un personaj al aceste pseudoficționi. Ești urmărit de o mafia genetic, hotărâtă să te desconspire și să-ți ia secretul care te face stăpânul invizibil al acestei lumi. „Un stăpân pe care, în realitate, îl cheamă Cristofor Columb”, spune scriitorul.
Într-un interviu acordat EVZ, Aurel Cărășel a vorbit despre cea mai recentă carte a sa, a explicat ce legătură are Dumnezeu cu SF-ul, de ce au nevoie oamenii de astfel de povești și de ce prinde aceste gen de literatură la români.
EVZ : De ce au nevoie oamenii de poveşti SF?
Aurel Cărăşel: Eu nu le-aş numi poveşti SF. Pentru că poveştile SF chiar există şi sunt puţin diferite faţă de ceea ce scriu eu şi colegii mei din domeniul acesta. Le-aş numi, mai degrabă, texte despre o realitate posibilă. Deşi nici chiar aceasta nu ar fi o definiţie tocmai corectă. Gândiţi-vă doar la faptul că o parte dintre lucrurile despre care vorbesc operele SF s-au transformat între timp în realitate concretă, iar unele, deşi neîntâmplate, sunt depăşite de viteza cu care se deplasează cunoaşterea umană.
De ce au nevoie oamenii de ele? Greu de spus. Poate din cauză că ştiinţa nu poate acoperi întreg spectrul cunoaşterii. Poate pentu că, aşa cum spunea Lucian Blaga, cunoaşterea are foarte multe aspecte – există o cunoaştere mistică, una lirică, alta filozofică. De ce nu ar fi şi una SF ? De altfel, există o mulţime de scriitori ai domeniului recrutaţi chiar din mijlocul oamenilor de ştiinţă – vezi Isaac Asimov, Arthur C. Cla
