23 septembrie 1986
Tata s-a apucat să-şi sorteze poeziile pe cărţi viitoare, dar îl doare rău mâna. Îmi spune că VSH-ul de 18 cu 30 (pe care-l are) poate însemna şi cancer. Tratamentul cu lămâia i-a eliberat deja, în probele de urină, acid uric cristale. Semn că măcar ştim ce este în exces în organism şi că metoda nemedicamentoasă dă roade.
Mă duc spre seară în bibliotecă, să citesc ceva despre dadaism şi suprarealism, dar adorm. Când trec prin sufragerie să-l salut pe A.P., e cu tânărul scriitor craiovean Constantin Preda. Îl întreb dacă mâine la şcoală pot juca fotbal, de la 14:00 la 15:00. Se supără foarte tare că-mi găsesc mereu motive să amân începerea pregătirilor pentru facultate. Îi e groază de întâlnirea mea cu profesorul Ion Rotaru, care mă va testa la literatură şi gramatică, pentru că eu n-am citit încă nimic din bibliografia uriaşă pentru admitere. Îmi spune că mai bine rămânea liniştit, ziarist la New York Times, în 1970, şi nu investea moral totul într-unul ca mine, că nu se poate intra la Universitate şi cu amânarea lecturilor intense, şi cu copii, şi cu femei, şi cu fotbal, şi cu toate astea, că voi fi un mediocru, că mâine, după ce voi juca (nu mă poate opri), îmi voi prelungi lenea până seara, că apoi precis voi dormi şi, bineînţeles, voi face baie o oră şi jumătate. Apoi, se ambalează şi trece la contraatac, în sens pozitiv, constructiv. Mă trimite la mine în cameră, cu pagini din “Istoria literaturii” de George Călinescu, să fac un conspect. Îl fac repede, i-l duc şi, de aici, îi mai trece supărarea. Vede că nu sunt un incapabil, că sunt în stare să pun pe hârtie fraze literare.
Îşi aduce aminte că există un Urmuz “care a trăit, a scris şi a murit absurd” şi ne citeşte tare: “Pâlnia şi Stamate” şi “Ismail şi Turnavitu”. Despre Ion Vinea şi constructivismul său are o părere proastă: “Arta îi e mai intrinsec
