Una dintre cele mai mici comunităţi hunedorene, de aproximativ 30 de familii, trăieşte în casele ridicate în inima muntelui, în locul numit Măgura Călanului. Cu două milenii în urmă, în zonă funcţiona o carieră de calcar, de unde dacii îşi procurau materialele pentru construcţia cetăţilor.

Aproape jumătate dintre casele ridicate din cărămidă roşie de sătenii din Măgura Călanului au fost părăsite.

FOTOGALERIE: Supravieţuiesc izolaţi de civilizaţie, în vechile cantoane ale mocăniţei

EXCLUSIV: Imagini de colecţie cu mahalalele municipiului Hunedoara, oraşul coloniilor muncitoreşti din primii ani ai comunismului

Turism reinventat în Hunedoara cu mocăniţe vechi de aproape un secol, din Austria

Localnicii cătunului ridicat în inima muntelului privesc cu resemnare spre ruinele măcinate de apăsarea timpului, năpădite de buruieniş, în curtea cărora, ademenite de linişte, sălbăticiunile îşi găsesc deseori adăpostul.

“Doar vreo 30 de case mai sunt locuite în Măgura. Pe vremuri, satul era plin de viaţă. Oamenii coborau din Măgură să lucreze la uzinele din Călan. Alţii mergeau la Băcia sau la Simeria. Mergeau pe jos o bună bucată de drum, la fel ca şi acum”, povesteşte Ionel Dumitru, unul dintre săteni.

În apropierea satului de munte, pădurea seculară a acoperit o veche carieră dacică de piatră care, povestesc localnicii, a servit la construirea cetăţilor dacice.

“Deasupra Măgurii, pe coama dealului sunt urmele drumului pe care erau transportate blocurile de piatră. Îi spunem drumul roman, deşi nu a mai rămas aproape nimic din el”, mai spune Ionel, resemnat, la fel ca şi mulţi dintre ceilalţi localnici, cu izolarea şi liniştea locului.

Citeşte AICI alte materiale publicate de Daniel, pe blogul acestuia.