Evenimentele din lumea arabă au determinat o schimbare în strategia UE pentru această zonă. Politica Europeană de Vecinătate este aplicată de Uniunea Europeană din 2004. Acum, trecând şi printr-o criză economico-financiară teribilă, constatăm că atracţia vecinătăţii de la Estul şi Sudul Uniunii Europene pentru ceea ce se consideră că a înfăptuit şi mai ales ce poate face Uniunea Europeană este la cote ridicate.

Pe 25 mai, Comisia Europeană şi Înaltul reprezentant al UE pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate (Catherine Ashton) au transmis Parlamentului European, Consiliului şi altor organisme europene Comunicarea Comună: „Un nou răspuns la o Vecinătate în schimbare". Nu doar recentele evenimente din sudul Uniunii Europene au impulsionat publicarea acestui document. În mod sigur, liderii europeni din Bruxelles au vrut să arate participanţilor la întrunirea G8, care tocmai urma să înceapă, că Uniunea Europeană are şi iniţiative de politică externă. Şi, cum preşedintele SUA urma sa participe la o reuniune cu caracter regional, la Varşovia, iar statele Grupului Vişegrad au lansat un proiect de securitate zonală, Comisia şi Înaltul Reprezentant au fost nevoite să iasă public cu câteva răspunsuri şi la Parteneriatul Estic. Şi pentru că aproape toate politicile europene sunt supuse revizuirii, pentru că se fundamentează noua proiecţie bugetară (2014-2020) şi pentru adecvarea la Strategia „Europa 2020", era firesc ca şi domeniul politicii externe şi de securitate europeană să capete contururi noi.

Parteneriate în funcţie de intenţii

Noua abordare a Politicii Europene de Vecinătate propune întărirea cooperării UE cu ţările din Sud şi Est. Dimensiunea bilaterală a relaţiilor UE cu ţările vecine va fi completată de raporturile inter-statale, de implicarea UE şi a statelor membre în politicile regionale, dar şi de mobilizarea efortului comunităţii